$$$

 Franz Joseph, moartea ultimului mare împărat

La începutul lunii noiembrie 1916, inflamația cronică a căilor respiratorii de care suferea împăratul s-a agravat și s-a transformat în pneumonie. În ciuda febrei persistente, bărbatul în vârstă de 86 de ani și-a respectat rutina zilnică obișnuită, muncind mult și primind, ca de obicei, audiențe inclusiv în dimineața zilei de 21 noiembrie. Starea sa s-a deteriorat rapid spre după-amiază, iar la scurt timp după ora 21.00 Franz Joseph a murit în prezența membrilor apropiați ai familiei. Adjutantul imperial Adalbert Spányik von Dömeháza și Eugen Ketterls, valetul lui personal, i-au declarat decesul. Două zile mai târziu, trupul fostului suveran a fost trimis medicilor Kerzl, Kolisko și Ortner.

Pe 30 noiembrie, cu ocazia înmormântării marelui împărat care a domnit timp de 68 de ani, monarhia habsburgică s-a desfășurat pentru ultima oară în toată splendoarea ceremonialelor sale. Sicriul suveranului decedat a fost adus de la Palatul Hofburg, cortegiul funerar mergând de la Schweizerhof peste Heldenplatz, apoi pe Ringstrasse, pe lângă Operă și Ministerul de Război, trecând pe Franz-Josefs-Kai și Rotenturmstrasse până la Catedrala Sfântul Ștefan.

Carol, strănepotul și succesorul bătrânului conducător al imperiului, a condus cortegiul funerar în care se aflau reprezentanții puterilor aliate, toți prinții germani și reprezentanții Casei de Habsburg. Franz Joseph a fost înmormântat lângă soția sa, Sisi a Austriei, și fiul său, Arhiducele Rudolf, în Cripta Imperială din centrul Vienei.

În testamentul pe care și-l făcuse pe 6 februarie 1901, Franz Joseph s-a ocupat în primul rând de familia sa apropiată.

Mici adăugiri făcute în 1913 și 1914 se refereau la diverse sume pentru moștenitorul tronului, ducesa de Hohenberg și copiii lor, dar și pentru Otto Windisch-Graetz, soțul nepoatei sale, Elisabeta. Testamentul nu a mai fost actualizat de împărat după 1914.

Moartea lui Franz Joseph a fost considerată mai târziu un semn al prăbușirii viitoare a monarhiei care i-a supraviețuit împăratului doar doi ani, până în noiembrie 1918.