$$$

 În anii ’50, poliomielita era coșmarul oricărei familii. În fiecare vară, mii de copii se îmbolnăveau, mulți dintre ei rămânând paralizați, iar alții își pierdeau viața. Nu exista tratament, nu exista leac — doar teamă și neputință în fața unui virus care lovea pe neașteptate.

Jonas Salk, medic și cercetător determinat, a ales să abordeze problema dintr-un unghi diferit față de majoritatea oamenilor de știință ai vremii. În locul virusurilor vii atenuate, el a decis să folosească virusuri inactivate, un concept considerat revoluționar la acea vreme. După ani de muncă neîntreruptă, în 1953 a anunțat ceea ce părea imposibil: o vaccină eficientă împotriva poliomielitei.

Mai rămânea însă testul suprem. În 1954, 1,8 milioane de copii au participat la ceea ce avea să fie numit ulterior „Testul Vaccinului Salk” — cel mai amplu studiu clinic realizat până atunci. Când rezultatele au fost analizate, verdictul a fost limpede: vaccinul funcționa, era sigur și oferea exact ceea ce lumea aștepta de decenii întregi.

În 1955, vaccinul a fost aprobat, iar impactul a fost imediat. Cazurile de polio au început să scadă dramatic, iar în mai puțin de zece ani, boala care înspăimântase generații întregi a fost practic eliminată din multe țări.

Extraordinar este că Salk nu a dorit să-și patenteze invenția. Întrebat de ce a renunțat la orice posibil câștig financiar, el a răspuns cu o simplitate care a rămas în istorie:

„Se poate patenta soarele?”

Jonas Salk nu a urmărit gloria, ci salvarea de vieți. A murit în 1995, însă moștenirea lui se regăsește în fiecare copil care crește sănătos și în fiecare familie care nu mai trăiește cu frica paraliziei. Datorită lui, poliomielita a trecut din capitolul tragediilor în cel al istoriei.