FRIDA – fata abandonată de soartă care a ajuns regină pe scena lumii
Într-o dimineață rece de 15 noiembrie 1945, într-un sat mic din Norvegia numit Bjørkåsen, venea pe lume o fetiță care avea să lumineze muzica mondială.
Numele ei: Anni-Frid Synni Lyngstad.
Dar lumea îi va spune mereu FRIDA.
Nimeni nu bănuia atunci că această copilă, născută într-un timp al rușinii, războiului și prejudecăților, va deveni una dintre cele mai iubite cântărețe din toate timpurile.
Un început de viață care frânge inimi
Frida s-a născut ca fiica nelegitimă a unei norvegience și a unui ofițer german. În Norvegia postbelică, asta era o condamnare la stigmat și respingere. Mama ei a fugit cu ea în Suedia când Frida avea doar două ani, sperând să-i ofere un viitor mai demn.
Dar soarta a fost nemiloasă.
Mama ei s-a stins când Frida avea doar patru ani, lăsând în urmă o copilă care nu înțelegea de ce lumea i-a luat cea mai importantă ființă. Norocul ei a fost bunica – o femeie simplă, puternică, tandră, care a crescut-o cu dragoste, disciplină și muzică.
Vocea aceea caldă, vibrândă, care avea să cucerească planeta, a început să prindă viață în bucătăria bunicii.
Primii pași în viață – prea devreme într-o lume prea dură
La 16 ani, Frida a devenit mamă. A născut un băiat, Hans, și s-a căsătorit cu tatăl lui, Ragnar Fredriksson. Au avut apoi și o fiică, Lise-Lotte. Dar tinerețea și responsabilitățile imense au apăsat greu, iar căsnicia s-a destrămat în 1970.
Ce n-a cedat niciodată?
Vocea ei. Visele ei. Dorința de a cânta.
Frida urcă spre lumină – în ciuda tuturor obstacolelor
În 1968, Frida a pășit pe scenă la Melodifestivalen, încercând să reprezinte Suedia la Eurovision. A obținut locul 4, dar ceva mult mai important s-a întâmplat în culise:
L-a întâlnit pe Benny Andersson.
Împreună cu el, cu Björn Ulvaeus și Agnetha Fältskog, Frida avea să scrie una dintre cele mai strălucitoare pagini ale istoriei muzicii.
ABBA – explozia unei legende
1974. Eurovision.
Piesa „Waterloo” răsună în concertul de la Brighton și nu mai există drum înapoi.
ABBA se naște.
Europa se ridică în picioare.
O lume întreagă aplaudă.
Frida – cu părul ei roșu aprins, zâmbetul magnetic și vocea caldă – devine instantaneu o icoană. O energie vie, un amestec de eleganță, intensitate și libertate.
Ani la rând, ABBA domină scena internațională, iar Frida interpretează piese care devin nemuritoare:
Fernando
Money, Money, Money
Super Trouper
I Have a Dream
Dancing Queen
Summer Night City
Mamma Mia
Waterloo
Cine nu a dansat vreodată pe aceste melodii? Cine nu a simțit bucuria aceea pură, copilăroasă, pe care doar ABBA o știa crea?
Dragoste, pierderi și reinventare
S-a căsătorit cu Benny în 1971, dar gloria aduce presiune, iar viața fiecăruia a luat drumuri diferite. Divorțul a venit în 1978. În 1982, ABBA s-a destrămat, iar Frida a rămas în tăcere, în fața unui viitor incert.
A plecat la Londra, apoi în Elveția – unde în 1986 l-a întâlnit pe prințul Heinrich Ruzzo Reuss von Plauen. A fost iubirea maturității ei, o iubire elegantă, profundă, care i-a adus liniștea după ani de furtuni.
S-au căsătorit în 1992 și au devenit apropiați ai familiei regale suedeze.
Dar în 1999, tragedia i-a lovit din nou: prințul a murit, lăsând-o pe Frida văduvă.
Curajul ei?
A rămas în picioare.
A continuat să creeze.
O artistă care a refuzat să tacă
În 1996, a înregistrat albumul „Andetag Djupa”
În 2004, a participat la semifinala Eurovision din Istanbul, la 30 de ani după triumful ABBA
A apărut în spectacolele „Mamma Mia!” din Londra și Stockholm
În 2010, a lansat albumul „Reconnection”
În 2011, BBC i-a dedicat o emisiune specială: Like An Angel Passing Through My Room
Frida nu a fost doar vocea ABBA.
A fost o forță. O supraviețuitoare. O femeie care a pierdut totul de mai multe ori, dar s-a ridicat de fiecare dată.
Ce ne lasă Frida?
O lecție.
Că poți veni pe lume în rușine și poți pleca din lume în aplauze.
Că poți fi copil orfan și apoi idol universitar.
Că poți pierde, poți suferi, poți cădea – dar atâta timp cât ai voce, viața nu te poate învinge.
Frida este dovada că un singur om poate străluci mai tare decât toate greutățile care încearcă să-l oprească.
Morală
Nu trecutul îți scrie destinul, ci curajul de a-ți urma darul, indiferent cât de greu este drumul.
#FridaLyngstad #ABBAForever #PovesteDeViață #VoceaUneiGenerații #LegendaCareNuMoare
Asmarandi Alexandra

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu