$$$

 MEMORIE CULTURALA - GEORGE ELLIOT

GEORGE ELIOT (n. 22 noiembrie 1819, Nuneaton, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 22 decembrie 1880, Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei), pseudonimul literar al lui Mary Ann Evans, una dintre cele mai pretuite scriitoare ale epocii victoriene. 

Femeie de mare eruditie, cunoscatoare a limbilor clasice si a filosofiei, traducatoare de texte filosofice din germana, ea a fost si o precursoare in lupta pentru afirmarea drepturilor femeii in societate. A debutat cu povestiri in 1857 si a devenit celebra in urma publicarii romanelor “Adam Bede (1859), “Moara de pe Floss”(1860), “Silas Marner “(1861), “Romola”(1862-63), “Middlemarch”(1871-1872), “Daniel Deronda”(1876) .

“MOARA DE PE FLOSS” este un roman publicat în anul 1860. Acțiunea romanului se petrece în Anglia secolului al XIX-lea și se concentrează pe povestea lui Maggie Tulliver, o tânără femeie care este îndepărtată din societate pe nedrept. 

George Eliot în Moara de pe Floss 

“Poate că simt pentru tine ceea ce simte un artist pentru modelul asupra căruia a meditat cu sufletul plin de dragoste şi ar fi îngrozit să-l vadă încredinţat altor mâini, neputaâd să-şi închipuie vreodată că şi pentru un altul ar putea avea înţelesul şi frumuseţea pe care le prezintă pentru el.”

“Nu există disperare mai mare decât aceea pe care o simţi la o vârstă foarte fragedă, când ai amintiri puţine şi sufletul plin de dorinţi şi când viaţa ta nu s-a îmbogaţit încă prin experienţele trăite de alţii; cu toate acestea, noi cei care privim dinafară nu înţelegem gravitatea unei disperări premature, ca şi când posibilitatea noastră de a privi în perspectivă ar putea uşura durerea oarbă a celui care suferă în prezent.”

“Cu tot egoismul meu, nu puteam să îndur gândul că o să apar ca o umbră a morţii la ospaţul fericirii tale. Nu puteam să îndur gândul de a părăsi această lume în care tu mai trăiai şi, poate, mai aveai nevoie de mine; jurământul de credinţă pe care ţi-l făcusem îmi cerea să astept şi să îndur. Maggie, nu vreau prin scrisoarea asta decât să te asigur că niciuna dintre suferinţele prin care am fost nevoit să trec din pricina ta n-a fost un preţ prea mare pentru viaţa pe care am cunoscut-o de când m-am îndrăgostit de tine. Nu fi amarâtă că m-ai făcut să sufăr. Am crescut de mic cu sentimentul renunţării; nu m-am asteptat niciodată să fiu fericit; şi faptul ca te-am cunoscut şi te-am iubit m-a împăcat cu viaţa. Ai fost pentru inima mea ceea ce e lumina si culoarea pentru ochii mei, ceea ce e muzica pentru sufletul meu; ai trezit o senzaţie nelămurită de nelinişte într-o conştiinţă arzătoare. Viaţa pe care am descoperit-o de când bucuriile şi durerile tale au început să însemne pentru mine mai mult decât bucuriile şi durerile mele a schimbat murmurul de revoltă în supunerea aceea voită care dă naştere unui sentiment adânc. Cred că iubirea intensă şi nemărginită m-a făcut să capăt o pătrundere mai largă a vieţii, care a crescut pe masură ce înţelegeam viaţa altora, căci pâna atunci, constiinţa dureroasă a înfaţişării mele mă ţinuse departe de ceilalţi.”

“Toate lucrurile pe care le cunoşti de mult, până şi mânerul unei ferestre sau clanţa unei uşi, au un zgomot al lor, care reprezintă un fel de glas familiar - un glas care te face să tresari, te trezeşte şi mişcă în sufletul tău resorturi adânci.” 

“Singura manifestare de dragoste nechinuită de îndoieli și de temeri este aceea în care îndrăgostiții cântă împreună.”

MIDDLEMARCH. Dorothea Brooke traieste, impreuna cu sora ei mai mica, Celia, sub protectia unchiului lor. Este o fata pioasa, dar are preocupari indraznete pe care unchiul le descurajeaza, considerandu?le mai potrivite pentru un barbat. Curtata de tanarul Sir James Chettam, ea prefera sa se casatoreasca cu un barbat mult mai in varsta pe care il idolatrizeaza pentru preocuparile lui intelectuale si spirituale. Dezamagirea de dupa casatorie a Dorotheei si mirajul refuzat al adevaratei iubiri evolueaza intr-o vasta galerie de vieti si de personaje din orasul fictiv Middlemarch si din imprejurimi.

Middlemarch, capodopera lui George Eliot, este deopotriva un roman clasic si modern. Clasic prin constructie si perspectiva filozofica, modern prin tehnica literara care pune in paralel lumi si perioade istorice diferite. In ansamblu, romanul este o fresca a Angliei din prima jumatate a secolului al XIX-lea, prezentand aspecte ale vietii sociale, politice, economice, artistice si religioase. Tehnica narativa moderna juxtapune existenta unei sfinte din secolul al XVI-lea, Sfanta Tereza, si viata incarcata de dramatism a Dorotheei Brooke din secolul al XIX-lea. (...) O mare scriitoare britanica, una dintre primele romanciere care au descoperit cum poate fi exprimat faptul ca barbatii si femeile gandesc si simt in acelasi timp, lucru care a avut consecinte majore in arta.” (Virginia Woolf)

“O operă de geniu. Dar și mai important e că a scris-o o femeie. Dintre femeile pe care le-am citit, Eliot este prima care poate sta alături de Tolstoi.” Zadie Smith

Middlemarch a fost ecranizat in 1994 in regia lui Anthony Page, avand in rolurile princip[ale pe Rufus Sewell, Judi Dench, Juliet Aubrey...