$$$

 Numele ei era Elisabeta a Austriei, dar toată lumea o știe ca Sisi. S-a născut în 1837, în Bavaria, într-o familie nobilă, dar care nu era destinată tronului. Împăratul Franz Joseph trebuia, de fapt, să se căsătorească cu sora ei mai mare, Helene. Numai că, atunci când s-au întâlnit, el s-a îndrăgostit de Sisi, adolescenta timidă, cu ochi mari și păr nesfârșit. S-au căsătorit în 1854, iar fata de 16 ani a intrat direct în una dintre cele mai rigide curți din Europa.

De aici începe povestea tristă. Viena imperială nu era un loc pentru spirite libere. Soacra ei, arhiduceasa Sophie, controla tot: eticheta, programul și felul în care erau crescuți copiii. Primele două fete ale lui Sisi, Sophie și Gisela, au fost, practic, „confiscate” de la ea. Împărăteasa era tratată ca o piesă de decor: trebuia să stea frumos, să zâmbească și să nu comenteze.

Prima lovitură grea vine în 1857, când Sisi merge cu familia în Ungaria. Acolo se îmbolnăvesc ambele fetițe. Gisela își revine, dar Sophie, în vârstă de doar doi ani, moare. Se crede că a fost vorba de tifos sau o infecție intestinală. Pentru o mamă deja fragilă, moartea copilului – departe de casă, pe fundalul unei vizite oficiale – a fost o rană care n-a mai apucat să se vindece.

În anii următori, Sisi începe să se schimbe. Se simte sufocată la curte, intră în depresii, fuge tot mai des în călătorii. Dezvoltă o obsesie pentru siluetă și frumusețe: diete extreme, ore întregi de exerciții, corsete strânse până la limita leșinului. Avea o talie de aproximativ 50 cm, la înălțime de 1,72 m, lucru obținut cu un preț psihic uriaș. Își pieptăna părul – celebrul păr foarte lung – timp de câteva ore pe zi. Era admirată de toți, dar se simțea din ce în ce mai puțin „acasă” în propriul corp.

Singurul loc unde părea să respire cu adevărat era Ungaria. A învățat maghiara, s-a apropiat de aristocrația locală, iar relația ei cu acest regat a ajutat la Compromisul din 1867, când Franz Joseph devine și rege al Ungariei, iar Sisi – regină. Maghiarii au adorat-o, o vedeau ca pe cineva care înțelege și respectă țara lor, într-un imperiu altfel rece.

Apoi vine una dintre cele mai șocante tragedii din istoria monarhiilor europene: Mayerling. În 1889, singurul fiu al lui Sisi, Rudolf, moștenitorul coroanei, este găsit mort în pavilionul de vânătoare de la Mayerling, alături de iubita sa, baroneasa Mary Vetsera. Cei doi ar fi murit într-un pact sinucigaș, într-un amestec de presiune politică, depresie și scandal amoros. Pentru o împărăteasă deja fragilă, pierderea unicului fiu – și felul în care s-a întâmplat – a fost devastatoare. Se spune că, de atunci, Sisi a purtat aproape doar negru.

În mai puțin de zece ani își pierde și tatăl, și mama, și două surori. Pe fondul acestor lovituri în lanț, se retrage din ce în ce mai mult: călătorește aproape compulsiv, stă pe iaht, în vile izolate, în Grecia, în Italia, departe de Viena, de politică și de rolul de „primă doamnă”. Era împărăteasă, dar trăia ca o fugară de lux.

Finalul vine la Geneva, în 1898. Sisi călătorește incognito, sub un nume fals, dar presa locală află că „o doamnă nobilă” este, de fapt, împărăteasa Austriei. Într-o zi, în timp ce merge pe promenadă, lângă Lacul Geneva, un anarhist italian, Luigi Lucheni, o atacă. O lovește în piept cu un ac de pilă ascuțit, transformat în pumnal improvizat. La început, nimeni nu își dă seama cât de gravă e rana. Sisi își pierde cunoștința abia după ce urcă pe vapor. Abia atunci se descoperă că fusese înjunghiată direct în inimă. Moare la scurt timp, la 60 de ani.

Europa e șocată. Împărăteasa melancolică, mereu ascunsă după evantai și umbrelă, este ucisă nu într-un complot sofisticat, ci de un anarhist fără bani, cu o pilă de metal ieftină. Franz Joseph, soțul ei, spune, amar, că nu poate înțelege cum cineva a găsit de cuviință să atace „o femeie care nu a făcut rău nimănui”.

Sisi e vândută adesea ca o poveste romantică: rochii, castele, filme siropoase. Dar, privită de aproape, e una dintre cele mai triste figuri regale ale Europei: o tânără intrată prea devreme într-o lume rigidă, o mamă care își îngroapă copiii, o femeie obsedată de perfecțiune, care fuge toată viața de rolul ei și, într-un final, este ucisă tocmai când încearcă să fie doar „o doamnă” care se plimbă pe malul unui lac.

O coroană strălucitoare, purtată de o femeie care, aproape toată viața, s-a simțit prizonieră în spatele ei.