$$3

 Un ou de Paște care costă cât un palat și încape în palmă. Asta au ajuns să fie ouăle Fabergé: nu simple bijuterii, ci demonstrații de putere, gust și obsesie pentru detaliu.

Povestea începe în 1885, la Sankt Petersburg. Țarul Alexandru al III-lea vrea să-i facă soției lui, Maria Feodorovna, un cadou de Paște care să fie altfel decât toate. Paștele, în tradiția ortodoxă rusă, era sărbătoarea cea mai importantă a anului, iar ouăle – simbolul renașterii. Așa că apelează la bijutierul curții, Peter Carl Fabergé, și îi cere un ou „special”. Fabergé primește libertate totală, cu o singură condiție: în interior să fie o surpriză.

Primul ou imperial, „Hen Egg”, pare la exterior simplu: email alb, lucios, ca un ou adevărat. Când îl deschizi, apare un „gălbenuș” din aur. Gălbenușul se deschide și el: în interior, o găină minuțios lucrată. Iar găina, desigur, ascunde la rândul ei o mini-coroană imperială și un mic pandantiv cu rubin. Surpriză în surpriză, ca un matrioșka din aur și diamante.

Împărătesei i-a plăcut atât de mult încât Țarul a transformat totul într-o tradiție: în fiecare an, de Paște, un nou ou unic, cu o nouă surpriză. Mai târziu, Nicolae al II-lea continuă obiceiul și comandă în fiecare an câte două ouă: unul pentru soția sa, Alexandra, și unul pentru mama sa. În total, pentru familia Romanov sunt create aproximativ 50 de ouă imperiale, fiecare diferit, fiecare cu un mecanism sau un mic „secret” în interior: trăsuri în miniatură, vapoare, portrete, flori din pietre prețioase, ceasuri ascunse.

Tehnic vorbind, ouăle Fabergé sunt incredibile prin nivelul de migală: aur, platină, emailuri colorate, diamante, rubine, smaralde, mecanisme minuscule care funcționează perfect. Artistic vorbind, sunt un amestec de baroc târziu, rococo, art nouveau și un strop de fantezie pură. Fiecare ou era lucrat luni întregi de o echipă de maeștri, nu doar de Fabergé personal, și costa sume obscene chiar și pentru standardele curții imperiale.

Partea întunecată? În timp ce Rusia reală era plină de sărăcie, inegalități și tensiuni sociale, în interiorul palatelor se schimbau ouă din aur și diamante ca „mic” cadou de Paște. Nu e de mirare că, după Revoluția din 1917, multe dintre ouă au fost confiscate, vândute în Occident sau pierdute. Astăzi, o parte se află în muzee (Sankt Petersburg, Moscova, Londra, SUA), altele în colecții private, iar câteva sunt în continuare dispărute – vânate de colecționari ca niște comori pierdute.

Oul Fabergé a devenit sinonim cu luxul dus la extrem. Case de licitații precum Christie’s sau Sotheby’s le scot din când în când la vânzare, iar sumele ajung la zeci de milioane de dolari pentru un singur exemplar. Unele au reapărut după zeci de ani, găsite în colecții uitate sau chiar în piețe de vechituri, unde proprietarii habar nu aveau ce au în față. 

Artsy

+1

Dincolo de sclipici și povești cu milionari, ouăle Fabergé sunt și o capsulă de timp: ultimul act de strălucire al unei lumi imperiale care se pregătea să dispară. Într-o coajă de email și aur stă concentrată o întreagă epocă – cu luxul ei ostentativ, cu geniul artizanilor și cu orbirea unei elite care nu a văzut revoluția venind.