$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️OCTAVIAN PALER....

✍️ Mitu Ion

      Deși au trecut ani buni de când au fost scrise, frazele sale memorabile descriu perfect societatea din prezent. „Alergăm între naștere și moarte. Ne-a cuprins o nevroză a nerăbdării care ne face să ne simțim, uneori, pe scaunele sălilor de așteptare, ca într-o cușcă”, spunea cândva marele Octavian Paler.

 „Noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri.

Trăim vremuri confuze, suntem mai depresivi ca niciodată, fugim către... nici nu noi nu știm exact către ce, iar timpul până la finalul călătoriei se scurge cu repeziciune. Conectați non-stop la o lume virtuală care ne-a făcut să ne pierdem reperele, mereu cu ochii în telefon, am ajuns într-un moment în care singurătatea nu poate fi ascunsă nici măcar de 1.000 de like-uri sau mii de „friends” pe internet."

„Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur” sau „noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei” sunt doar două dintre citatele lui Octavian Paler care prezintă cu precizie chirurgicală o realitate crudă și tristă a unui prezent în care sufletul pare că îngheață tot mai mult.

La 7 mai 2007, Paler, personalitate iubită și apreciată, murea la vârsta de 80 de ani, în urma unui atac de cord. Scriitor, jurnalist, editorialist, critic și eseist, acesta a fost unul dintre cei mai respectați și influenți intelectuali din România. Moștenirea sa literară continuă să inspire și să influențeze noile generații.

„Am înțeles că singurătatea cea mai atroce nu e cea de care te lovești într-un deșert, ci singurătatea pe care o descoperi uneori pe o stradă arhiaglomerată”

 „Îmi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă”

„Viața pe un peron”, „Autoportret într-o oglindă spartă” sau „Caminante” rămân și astăzi cărți pe care orice român ar trebui să le parcurgă. Cu o fire retrasă și singuratică, Octavian Paler a disecat mereu viața. Deși scrise acum mai bine de trei decenii, unele dintre fraze reflectă din plin vremurile de azi.

Tot Paler considera că „orice paradis nu poate fi decât o mare simplitate”. Cât despre politica, celebrul scriitor spunea că ea nu are principii, ci doar interese. În textele sale n-a ratat nici Bucureștiul gri și nici ipocrizia oamenilor.

„Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucureştean. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdărit de fumul fabricilor, de unde când se înnorează, cad ploile care umplu oraşul de bălţi” 

„Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic”

În celebra sa carte Don Quijote, scriitorul vorbește, printre altele, despre faptul că românii au prea mult umor de proastă calitate și că nu rezistăm tentației de a lua ceva peste picior: „Și poate că aceste e cel mai mare cusur al nostru, de care suntem și mândri, că nu există tragedie pe care n-o putem persifla. Ne-a fost mai ușor să opunem disperării o ironie decât o revoltă.”

Totodată, Paler consideră că avem o psihologie de popor superficial, „de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.”

 „Ceea ce nu trăim la timp, nu trăim niciodată”

La ani buni de la moartea sa, Octavian Paler continuă să fie alături de noi în călătorii, sau pe o bancă retrasă sub un copac bătrân sau sub lumina caldă a veiozei din dormitorul unui tânăr care abia descoperă viața.

Cu o căldură și o nostalgie rară, scriitorul a reușit mereu să ajungă direct în cele mai ascunse locuri ale sufletului. E până la urmă omul care ne-a spus că și „pasiunile îmbătrânesc” și că la final nu însemnăm mai mult decât „fotografiile îngălbenite pe care cineva le va arunca la gunoi.”

„Bărbații nu pricep decât foarte rar că femeia este o ființă curioasă. Nu-i place să fie sclavă decât dacă își leagă singură lanțurile. Dacă altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revoltă, suferă sau se ofilește. Nu se poate simți fericită în robie decât dacă a vrut”

„A muri înseamnă a te muta într-o stea”

Octavian Paler s-a născut pe 2 iulie 1926, într-o familie de ţărani din comuna Lisa, aflată la poalele Munților Făgăraș. La vârsta de 11 ani a primit o bursă la Liceul Spiru Haret din Bucureşti, dar spațiul de acasă a rămas drept reper de conduită morală şi imagine mitologică a copilăriei. L-a văzut mereu ca pe un paradis, deși realitatea era un dură și crudă.

„N-am avut, când eram mic, nici o jucărie. În Lisa nu funcţiona obiceiul ca părinţii să le dea copiiilor jucării. Singurul răsfăţ de care am avut parte se întâmpla dimineaţa când tata îşi apropia obrazul de obrazul meu… ceea ce mă făcea fericit.”, preciza Paler despre copilăria lui.

După facultate, între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În anul 1958 debutează publicistic cu versuri apărute în revista „Luceafărul”.

Printre cele mai cunoscute cărți ale celebrului scriitor român se află: Apărarea lui Galilei (1978), Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Viața pe un peron (1981), Don Quijote în est (1993), Deșertul pentru totdeauna (2001) sau Autoportret într-o oglindă spartă (2004).

Autor - Robert Cristea 

Și, ca o concluzie, iată ce spunea Octavian Paler în

"Paradoxul vremurilor noastre"

             

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:

clădiri mai mari, dar suflete mai mici;

autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;

Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp;

mai multe cunoştințe, dar mai puțină judecată;

mai multă medicină, dar mai puțină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult,

Cheltuim prea nesăbuit,

Rîdem prea puțin,

Conducem prea repede,

Ne enervăm prea tare,

Ne culcăm prea tîrziu, ne sculăm prea obosiți,

Citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Am ajuns pînă la lună şi înapoi, dar avem probleme cînd trebuie să traversăm strada să facem cunoştință cu un vecin.

Am cucerit spațiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.

Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete, oamenilor mari şi caracterelor meschine

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unică folosință,

moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale şi pastile care îți induc orice stare, de la bucurie, la linişte şi la moarte.

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine,

dar nimic în interior.

Aminteşte-ți să-ți petreci timpul cu persoanele iubite,

Pentru că nu vor fi lîngă tine o eternitate.

Aminteşte-ți să-i ții pe cei dragi de mînă şi să prețuieşti acel moment, pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lîngă tine.

Fă-ți timp să iubeşti, fă-ți timp să vorbeşti,

fă-ți timp să împărtăşeşti gîndurile prețioase pe care le ai."

        CONSIDERAȚIE,RESPECT!