$$$

 Se implinesc 389 de ani de la nasterea lui

 NICOLAE MILESCU 

Neculai Milescu Spătarul, nascut la 1 iunie1636 in Vaslui si decedat in 1708 la Moscova, a fost una dintre cele mai mari personalități din domeniul culturii, științei și diplomației europene de la mijlocul secolului XVII – începutul secolului XVIII 

Cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat român, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei.

El a fost cunoscut si sub numele de Spatarul Milescu-Cârnu. 

Denumirea de „Spătarul” provine de la faptul că o perioadă a deținut funcția de mare spătar la curtea domnului Gheorghe Ghica din Țara Românească (1659-1660) iar porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn de la faptul că a fost mutilat de domnitorul Ștefăniță Lupu conform lui Ion Neculce sau Iliaș Alexandru - după alte surse, pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor.

S-a născut pe moșia tatălui său Gavril, care era posibil de origine aromână, lângă Vaslui. A studiat la Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol și, după ce se întoarce la Iași, este numit "grămătic" , adică secretar al domnului Moldovei Gheorghe Ștefan. 

Între anii 1660 și 1664 a fost reprezentantul țării (capuchehaie) în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm și chiar pe lângă Ludovic XIV. 

Milescu vorbea limba română, limba latină, limba greacă și limba rusă. Totodată, cunoștea limbile turcă, franceză, italiană.

. Despre Bucureşti scria: 

„Aşezarea acestui oraş este foarte frumoasă şi veselă, pe o câmpie neîntreruptă, pe care am străbătut-o încă de la ieşirea din Moldova. (...) Oraşul este mai frumos clădit decât Iaşiul, deşi nu este atât de mare. Aproape toate casele au acoperişul de şindrilă. Bisericile, care sunt foarte frumos zidite, împodobesc oraşul.”

Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament. 

L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și Stettin (1664-1667), și a vizitat Franța pentru a crea o alianță anti-otomană. 

În 1667 era primit la Stockholm ca trimis al fostului domn, Gheorghe Ștefan, „Nicolaus Spadarius, baro ac olim Generalis Walachiae”.. În iulie 1667, Ludovic al XIV-lea răspundea lui Gheorghe Ștefan pentru scrisorile aduse de „le Baron Spatarius, cy-devant vostre Général”.

 În anul 1671 se retrage în Rusia, recomandat fiind de patriarhul Dosoftei al Ierusalimului care i-a scris țarului Aleksei Mihailovici al Rusiei, că la cererea sa, i-l trimite pe Nicolae, fiul lui Gavril: 

„Am aflat că aveți nevoie de un om pravoslavnic, care să cunoască diferite limbi. Vă trimitem așadar pe purtătorul acestei scrisori, Nicolae, fiul lui Gavril, om foarte învățat în latină și slavă, de asemenea în greacă; el va putea să învețe cu repeziciune și rusa și să facă tot felul de tălmăciri...Dumnezeu vi-l trimite! S-a născut în Moldova, dar tatăl său este grec din insula (sic) Peloponezului. El va fi foarte necesar la curtea măriei-voastre.” 

La curtea țarului Aleksei și la școala slavo-greco-latină înființată de Petru Movilă, Milescu face o impresie atât de bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni.

 La 14 decembrie 1671 a fost primit "în rândul curtenilor (dvoreanini) în rîndul celor de la Moscova", ca interpret pentru limbile greacă, latină și română. În Moscova a lucrat în Departamentul solilor (Posolski Prikaz), ca șef al tălmacilor, sub protecția lui Artemon [sau Artimon] Matveev.

 Ion Neculce, în cronica sa O samă de cuvinte scrie că :

 "Și pentru învățătura lui au fost terziman împăratului [Alexei Mihailovici] și învăța și pre fiiul împăratului, pre Petru Alecsievici, carte. Și era la mare cinste și bogăție."

Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient (1675-1678).

Țarul Aleksei îl trimite în solie în China.

 Expediția durează mai mulți ani. Nicolae Milescu a pornit către China în anul 1675, însoțit de o mare ceată de oameni înarmați (drumurile fiind bântuite de răufăcători) și de alți înalți slujbași ai țarului. 

La destinație, aveau să discute, ca trimiși ai lui Petru I, cu împăratul Chinei, pe nume Kangxi (1654-1722), asupra unor chestiuni legate de hotarele dintre cele două mari puteri. 

Rușii, avizi de pământuri străine încă de pe atunci, începuseră să aibă neînțelegeri cu chinezii, urmare a acțiunilor de ocupare a unor teritorii asiatice .

Relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat document istoric, pe lângă descrierea moravurilor chinezești, precum şi despre Siberia şi Mongolia. 

Se povestește că împăratul chinez l-a primit pe Milescu ca pe un înalt oaspete, ba chiar că, impresionat de calitățile sale intelectuale, i-a oferit daruri de preț. Este primul român primit de un împărat al Chinei în audienţă.

 A învăţat pe drum şi puţină chineză, impresionându-l pe împărat. Legendele spun că a luat masa cu împăratul şi a primit în dar o piatră preţioasă uriaşă. Misiunea sa a fost un succes răsunător. 

În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai Spafari (Spatar), fără a se menționa că era roman.