Călin putea fi papă! Primul din neamul lui. Și al nostru. Dar nu s-a vrut.
Iată mai jos adevărul nespus pe care Biserica Catolică îl ține ascuns despre cum Călin Georgescu s-a infiltrat în Conclav – o absurditate mistică și simbolică ce sfidează nu doar regulamentele Bisericii Catolice, ci și logica elementară. Adevărul din Arhivele Secrete ale Vaticanului, într-o scenetă semisfântă:
Locul: Capela Sixtină, Vatican
Timpul: o zi cu miros de tămâie și tensiune teologică subtilă
Scena: cardinalii sunt adunați, buletinele de vot sunt în mâini (ale lor sau aiurea), dar sensul... lipsește
În toiul deliberărilor, când tăcerea era mai grea ca dogmele milenare, ușa grea a Capelei Sixtine s-a deschis lent. Toți cardinalii s-au întors cu fețe crispate. A apărut Călin Georgescu, învelit într-o mantie din frunze, cu viezurele Miron în brațe și o lumânare aprinsă în locul sfânt din Carpați. Decanul Colegiului Cardinalilor și-a scuipat în sân: Călin chiar există!
CĂLIN (cu o voce ca tunetul):
„Vă rog, nu mă întrebați cum am intrat.
Întrebarea este de ce ați simțit nevoia să mă lăsați să intru, chiar dacă n-ați știut asta.”
CARDINAL RICCI:
– Cine e acest… domn?
CARDINAL BARTOLINI:
– Poate e un nou duh al pădurii. Sau un influencer spiritual coborât din stirpea străbunilor lumii.
CARDINAL JEAN-MICHEL:
– E din Est. Probabil aduce simbolism greu.
Călin urcă pe treptele altarului și vorbește fără microfon și fără să fie live, doar cu vibrație metaforică:
„Sfântul Scaun e doar o fantasmă dacă nu are rădăcini. Sfântul Scaun al Lumii forjat în Țara Dacilor a fost mutat când toți binecredincioșii erați beți. Beți în urma ritualului de trezire în conștiință.
Spirala credinței trebuie să treacă prin frunză.
Voi vreți un Papă. Eu propun o stare:
Papa trebuie să fie în fiecare dintre noi.
Dar și în viezure.”
Cardinalii au început să tușească în cor.
Unul a notat: „Posibil delir daco-vegetal”
Când toți scriau numele favoritului pe bilețele, Călin a întins o frunză uriașă pe care era scris:
„Leon – dar nu animalul. Ci starea leonică a cuvântului care nu mai e cuvânt.”
A introdus frunza în urna sfântă.
Cardinalul decan a întrebat:
– Ce a fost asta?
CĂLIN:
„Votul meu e frecvență. E deja în fum.”
Când s-au ars voturile, fumul n-a fost alb.
Nici negru.
Ci… verde crud cu sclipiri de brusture.
Toți au înlemnit.
Un stol de porumbei a intrat spontan în capelă și s-a așezat în formă de spirală (evident dacică).
CARDINAL: „Este semn.”
ALTUL: „Este nebunie.”
CĂLIN: „Este începutul. Papa Leon al ixulea va fi nespusul.”
Momente de derută și în capelă și în piață. În balconul bazilicii San Pietro, Cardinalul Viezure Galben a ieșit emoționat:
Habemus Papam! Papam dacus est. Semper dacus ex Dacia:
„…Leon, inspirat de vibrația vegetală, susținut de o entitate daco-frunzoasă care nu deține pașaport.”
Papa Leon al ixulea este primul papă post-dogmatic. Și ultimul. Așa a zis Viezurele după ce i-a apărut o profeție în mămăligă.
Zvonurile spun că primul act oficial al noului papă a fost să ceară:
• înlocuirea aurului din tiară cu scoarță de stejar sfânt de la Sarmisegetuza,
• impunerea unei tăceri sacre on line de 33 de minute la fiecare rugăciune,
• numirea Viezurelui Miron ca Mare Consultor Pontifical pentru suveranitate liturgică vegetală.
Spre seară Călin s-a retras în grădina Vaticanului, unde a plantat un copac și a rostit:
„Am fost martor. Am fost vibrație.
Acum las frunza să predice.
Fumul a vorbit. Roma a tăcut.
Totul e bine.”
P.S. pentru Anomalia Gavrilă: și acest text este tot un pamflet. Dilimache nu a sărit gardul Conclavului, ci alt gard…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu