$$$

 O lume fără om

    Adrian Păunescu 

De ani și ani e-o lume fără om,

Un om în sine, fără nici un titlu,

Un om satisfăcut de rangul său,

Atât cât îi e dat, nefericitul.

Miroase-a tristă fugă-n sus și-n jos,

E-o năduşeală ca-ntr-un lift ce șade,

Ni-i frică tuturor de faliment,

Precum ne-nghesuim la ambasade.

Nu-i nici un om pe-aici, oricât ai vrea

Să-l întâlnesti, spunându-i bună seara,

Sunt numai funcţii, care se combat,

Nu mai există omul siy nici ţara.

O garderobă a plecat prin târg

Cu niste haine gesticulatoare,

Cu nişte semne de la oameni vii,

Ascunşi în propriile buzunare.

Se-anunţă-n buletinele de ştiri

Această dispariţie de gală:

Dispare omul de pe-acest pământ

În mărunţimea lui monumentală.

E totul scump şi strivitor pe-aici,

O garderobă pleacă înainte,

Într-un hei-rup în care, fără om,

Sunt numai funcţii, ranguri si veşminte.