$$$

 SIR ARTHUR CONAN DOYLE

Scriitorul și medicul Sir Arthur Conan Doyle este cel mai cunoscut pentru cărțile sale despre detectivul fictiv Sherlock Holmes…

„Elementar, dragul meu Watson.”

O replică celebră extrasă din adaptarea cinematografică a uneia dintre romanele dintr-o serie despre detectivul fictiv Sherlock Holmes și asistentul său, Dr. Watson. Aceste cărți aveau să-i aducă lui Sir Arthur Conan Doyle aprecierea criticilor și aveau un impact permanent asupra genului de ficțiune polițistă.

Sir Arthur Conan Doyle a fost un scriitor prolific care a produs o operă uriașă în timpul vieții sale, acoperind o varietate de genuri, de la romane polițiste, istorie, science fiction și chiar poezie.

Deși priceperea sa literară i-a adus o mare admirație și popularitate, inițial a început o carieră de medic calificat și s-a dovedit capabil într-o varietate de domenii diferite.

Viața lui a început înEdinburgh, născut în mai 1859 într-o familie irlandeză-catolică înstărită, unul dintre cei opt copii. Mama sa avea să devină o influență importantă în viața sa, în timp ce tatăl său se lupta din păcate cu probleme psihologice și alcoolism, care au dus la moartea sa prematură.

Între timp, tânărul Arthur avea să fie trimis pentru educație la o școală pregătitoare iezuită numită Stonyhurst College din Lancashire. Avea să studieze apoi timp de un an la o altă școală iezuită din Austria pentru a-și dezvolta abilitățile de limba germană.

În 1876, Arthur a continuat studiile și a intrat la Universitatea din Edinburgh pentru a studia medicina. Pregătirea sa de medic nu i-a împiedicat să-și dezvolte și alte pasiuni, în special scrisul, pe care a continuat să-l mențină pe parcursul studiilor și chiar a produs o serie de povestiri scurte.

Prima sa publicație acceptată a fost o povestire publicată într-un jurnal din Edinburgh, intitulată „Misterul din Valea Sasassa”. Între timp, revenind în domeniul medicinei, prima sa lucrare academică a fost publicată și de British Medical Journal.

După ce și-a terminat licența în medicină și masteratul în chirurgie în 1881, Doyle a lucrat la bordul navei SS Mayumba ca chirurg de navă. Călătoria avea să-l ducă până pe coasta Africii de Vest.

După ce a terminat această călătorie, Doyle s-a întors în Anglia și și-a înființat primul cabinet medical, care, din păcate, nu s-a dovedit a fi atât de reușit pe cât sperase. Acest eșec i-a permis însă lui Doyle mai mult timp pentru scris, în timp ce aștepta ca cariera sa medicală să decoleze.

În 1885, Arthur și-a extins calificările obținând un doctorat în medicină, iar câțiva ani mai târziu a pornit într-o călătorie la Viena pentru a-și lărgi cunoștințele de oftalmologie.

Cam în această perioadă s-a căsătorit și cu Louisa Hawkins și a avut doi copii, pe nume Mary și Kingsley.

După ce a petrecut timp cu soția sa în Austria și ulterior a vizitat Veneția, Milano și Parisul, s-a întors la Londra și și-a deschis un cabinet pe strada Wimpole. Din păcate pentru Doyle, eforturile sale de a deveni oftalmolog au eșuat, însă pregătirea sa medicală avea să se dovedească curând neprețuită, deoarece s-a îndreptat către scrierea de ficțiune și a creat un personaj a cărui capacitate exactă de a identifica cele mai mici detalii prin raționament și deducție avea să devină un succes instantaneu.

Una dintre primele apariții ale îndrăgitului personaj Sherlock Holmes a fost în „Un studiu în stacojiu”, despre care se crede că a fost scris în doar trei săptămâni. După ce inițial s-a chinuit să găsească o editură, lucrarea sa a fost tipărită și ulterior a primit recenzii favorabile din partea presei. În noiembrie 1886, a fost acceptată de editura Ward Lock and Co, apărând ulterior în anul următor în Beeton's Christmas Annual din 1887.

Se spune că crearea lui Sherlock Holmes și perspicacitatea sa pentru observare și deducție au fost inspirate de profesorul universitar al lui Doyle, Joseph Bell, a cărui abordare exactă a medicinei era bine cunoscută.

Odată cu popularitatea primei publicații, o continuare a fost în curând în lucru și a apărut în februarie 1890 în revista Lippincott's Magazine. „Semnul celor patru” a fost tipărită și avea să fie urmată de mai multe povestiri scurte publicate de revista Strand.

Deși Sherlock Holmes a devenit un succes instantaneu, Doyle nu era atât de sigur de protagonist și, într-o corespondență adresată mamei sale în 1891, a vorbit despre „uciderea lui Holmes”, la care ea a răspuns: „Nu poți!”. Dorind să scrie despre alte personaje, Doyle a început să ceară mai mulți bani pentru poveștile cu Holmes, în încercarea de a descuraja editorii. Totuși, acest plan nu a avut efectul dorit, deoarece publicațiile erau dispuse să plătească sume mai mari.

Întrucât cerințele sale fiscale erau satisfăcute de editori, cererea pentru Sherlock Holmes avea să-l facă în curând pe Conan Doyle unul dintre cei mai bogați autori ai timpului său.

Cu toate acestea, până în decembrie 1893, el avea să ia decizia de a-i elimina pe Holmes și pe profesorul Moriarty din poveștile în timp ce aceștia se cufundau în moarte în „Problema finală”, pentru a se concentra pe celelalte proiecte literare ale sale.

Această decizie nu a fost însă pe placul publicului larg și, în cele din urmă, Conan Doyle a fost forțat să-l reînvie pe Sherlock Holmes în romanul din 1901 „Câinele din Baskerville”.

Povestea avea să se dovedească extrem de populară și una dintre cele mai durabile creații ale sale, deoarece continuă să fie aleasă pentru televiziune și film decenii mai târziu.

Conan Doyle nu mai scrisese despre Sherlock Holmes de la dispariția personajului său, cu opt ani în urmă. Ulterior, romanul a fost publicat în format serial pentru revista Strand și avea să deschidă calea pentru continuări ale lui Sherlock Holmes, care acum câștigase atât de mulți fani încât Conan Doyle nu a putut retrage personajul de teama unor noi reacții negative din partea publicului.

A început povestea la scurt timp după ce s-a întors din Africa de Sud, unde lucrase ca medic în Bloemfontein în timpulAl doilea război boer.

În timpul petrecut în Africa de Sud, a scris articole non-ficțiune despre perioada petrecută ca medic, o carte fiind intitulată „Marele Război Boer” și o altă lucrare mai scurtă care argumenta în favoarea a ceea ce considera el a fi justificarea războiului. Aceasta nu a fost singura lucrare non-ficțiune scrisă de Conan Doyle, deoarece acesta s-a interesat de o varietate de subiecte și a rămas activ politic în timpul vieții sale, candidând chiar de două ori în Parlament în 1900 și din nou în 1906 ca unionist liberal.

În 1902, a fost înnobilat deRegele Eduard al VII-leaca recunoaștere a eforturilor sale în Africa de Sud.

Înapoi în lumea sa literară, în anul următor a fost publicată nuvela „Aventura casei goale”, care explica presupusa moarte a lui Sherlock Holmes și a lui Moriarty. Aceasta avea să devină una dintre cele cincizeci și șase de nuvele dedicate personajului Holmes, ultima dintre ele fiind publicată în 1927.

În timp ce Doyle a rămas preocupat de cel mai popular protagonist al său, propriile sale interese pentru non-ficțiune aveau să fie explorate într-o varietate de texte. După ce a relatat despre evenimentele din Africa de Sud, a scris în favoarea campaniei de reformare a Statului Liber Congo, care a subliniat atrocitățile belgiene comise în timpul domniei lui Leopold al II-lea. Cartea sa pe această temă a fost publicată în 1909, intitulată „Crima din Congo”.

Mai mult, interesele lui Conan Doyle s-au extins și la sistemul judiciar, ceea ce a dus la implicarea sa în două cazuri penale, unul referitor la un avocat pe jumătate indian pe nume George Edalji și altul la un evreu german pe nume Oscar Slater. Implicarea sa în ambele cazuri avea să ducă la exonerarea ambilor bărbați pentru infracțiunile acuzate.

Între timp, Arthur Conan Doyle avea să sufere o tragedie mai aproape de casă, când soția sa, Louisa, a murit de tuberculoză. Un an mai târziu s-a căsătorit cu Jean Leckie, pe care o cunoștea de ceva vreme, și au avut împreună trei copii.

Conan Doyle a continuat să producă o bogăție de literatură de-a lungul vieții sale, acoperind o gamă largă de genuri. A acumulat un volum de opere non-ficțiune, de la romane semi-autobiografice precum „Firma din Girldestone” până la ficțiunea istorică „Compania Albă”, care prezintă cavalerismul medieval.

Deși Doyle a ajuns să fie identificat cu cel mai faimos personaj al său, Sherlock Holmes, propriile sale pasiuni și convingeri ample aveau să se regăsească în opera sa și să contribuie la înțelegerea noastră asupra acestui polimat complex.

Un astfel de subiect cu care a devenit foarte strâns asociat a fost supranaturalul. Oarecum contradictoriu cu calculele logice ale lui Holmes, interesele sale paranormale aveau să-l însoțească o mare parte din viață, în timp ce dobândea alinare și înțelegere din sistemele de credințe spirituale. Într-atât încât, în ultimii ani ai vieții sale, s-a angajat în muncă misionară spirituală care l-a dus până în Australia și Noua Zeelandă. Până în 1926, contribuise la fondarea Templului Spiritist din Camden, Londra.

După ce a găsit alinare și sens în munca sa spiritualistă și a finalizat un portofoliu de literatură care a rezistat testului timpului, Sir Arthur Conan Doyle a decedat în iulie 1930 în urma unui atac de cord.

În timpul vieții sale, a produs un catalog extins de literatură, demonstrându-se expert în multe genuri, în timp ce „detectivul său consultant”, Sherlock Holmes, i-a adus aprecierea criticilor și recunoașterea la nivel mondial.

Sherlock Holmes a devenit unul dintre personajele definitorii ale romanelor polițiste și este la fel de popular acum ca atunci când a apărut pentru prima dată.

Arthur Conan Doyle s-a dovedit capabil nu doar ca doctor, figură publică, jurnalist și autor, ci și ca observator al psihicului uman, capabil să creeze personaje care să intrige cititorii și să continue să fie prețuite în anii următori.