#@@

 ADEVĂRATUL POET

Doi duşmani făr-astâmpăr în urgie

În inima poetului se bat:

A ţărnei din aproape tiranie

Şi-al cerului un eco depărtat!

În jos atârnă-n greutate lutul;

În sus se-nalţă-al însuflării foc...

Se rumpe inima la tot minutul:

Vrăjmaşii şi-au ales acelaşi loc!

Cumplită-i lupta! ea se poate simte!

Dar n-o deplânge-al graiului penel:

El zugrăveşte plastice morminte,

Mormântul inimii i-ascuns de el!

Sunt clipe când văpaia cea sublimă

Se urcă, strălucind ca meteor:

Se pare că splendoarea se dărâmă

Pe elemântul ce-o popreşte-n zbor!

Sunt clipe când povara târâtoare

Întinde falnic orizontul său,

Şi-ascunde-n adâncimi măreţul soare

Al cugetărilor lui Dumnezeu!

Căzut din sfera de lumini nestinse,

Trântit în globul patimii lumeşti,

Poetul râde-n amărâte plânse

Sau geme el în hohote drăceşti!

Idei contrare, cerul şi pământul,

Din inima sărmanului detun.

S-adună gloate spre-asculta cuvântul...

Şi-apoi rostesc osânda: "îi nebun!"

BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU