***

 DIN CURIOZITĂȚULE LIMBII ROMÂNE

Deschiderea am rezervat-o unui termen drăcos: Sărsăilă. Harnicul etnolog Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Sărsăilă este numele popular dat diavolului, chiar unei căpetenii de demoni (întrecută doar de Scaraoțchi - termen preluat pe filieră slavă: Iscariotski/Iscarioteanul - trădătorul Dumnezeirii). Tartor, de asemenea, e o numire a celui rău (de la tartar). Cornoratul, împielițatul, michiduță, spurcatul, aghiuță, nefârtatul etc. se adaugă și ele bogatului inventar popular legat de ispititorul oamenilor. Ducă-se pe pustii poartă însă și numiri împrumutate de la alte nații. Una dintre acestea, Sărsăilă, a fost mai întâi o poreclă - ajunsă nume de familie la români (dar și la sud de Dunăre), în forme apropiate de limba de origine - Sersea, Serscu, Sârsia”. Interesant și provocator.

Pe modelul Setilă, Flămânzilă, Gerilă

Mai departe: „Termenul dat a fost preluat de turci (serseri) din persană: sarsarī. Sensul, în cele două limbi: ticălos, rătăcit, care cutreieră lumea, de capul său (de altfel, în persană, originea cuvântului dat este sar - cap). Serserin, în românește, este aflat cu acest înțeles (huligan, vagabond, rătăcit/or) în condica lui Ienăchiță Văcărescu - manuscris în custodia Bibliotecii Academiei Române. După modelul personajelor de basm - Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă, Flămânzilă, Gerilă etc. - nu e de mirare că românii s-au ales, în decursul timpului, și cu numele de Sărsăilă. Dat unui mare ticălos, desigur...”.

Ne-a venit sorocul

E rândul unui cuvânt seducător (și temut) - soroc: „Timp, dată limită pentru săvârșirea a ceva, vreme în care urmează să se întâmplă ceva anume, orânduială. Timp fixat de Biserică pentru anumite slujbe, pomeniri. Deși ar părea un termen legat de numărul slav patruzeci (sorok), la mijloc e doar o simplă coincidență, desăvârșite «soroace» fiind și 3 zile, 9 zile, 3 săptămâni, un an, șapte ani (la pomeniri, de pildă), 9 luni (naștere), ori felurite întâmplări de viață (părut neprevăzute unele, la prima vedere) - i-a venit sorocul. Cuvântul proto-slav sъrokъ e întâlnit astăzi - sub forma srok - în mai multe limbi slave. Cu sensul amintit: termen, dată limită, timp fixat pentru o slujbă, lucrare etc.”.

Un dat, o legiuire ce nu (mai) poate fi schimbată

În completare: „Rădăcina este, de fapt, reka - a spune, a zice (din reci - cuvânt). Sъrokъ se referea, la început, la o înțelegere, un acord în privința a ceva. Un cuvânt spus cu tărie, o legiuire (divină sau omenească) cu care trebuia să te pui de acord (vrând-nevrând). Zisul/cuvântul, la slavi, în cazul de față, poate fi redat cel mai bine în română prin dat, o legiuire (dumnezeiască, bisericească, a firii), ce nu poate fi schimbată, pe care o respecți, aceasta marcând/ însemnând, la anumite intervale de timp/termene, viața omului, a familiei, sau chiar comunității”.

Vorbitor despre viitor

Tot aici (mai ales că rimează) - proroc: „În trecut, și prooroc. Trimis al Divinității, interpret al voii acesteia. Persoană înzestrată cu har care vorbește despre lucruri ce se vor petrece în viitor (pre-zice). Termen împrumutat din slava veche (prorokª). În fapt, un calc în această limbă din greacă: προφήτης - vorbind mai dinainte/vorbitor despre viitor: προ (înainte) + φημί - a vorbi. Slava a păstrat pro + reka/ reku (sl.) - a vorbi”.

Tocmeală între doi tineri

Încă un termen-provocare - logodnă: „Ceremonie/slujbă (religioasă), legământ solemn de căsătorie între un tânăr și o tânără, făgăduință de căsătorie între logodnici. Termen vechi slav - lo-god’nu. Godenik-ul (logodnicul) și godenița (logodnica) se află potriviți/buni (goden’) unul pentru celălalt și purced către un angajament ritualic (godej/god(n)ia). Ugodia, ugodit, godit, în slavă, au înțelesul de a fi apt, a fi bun, a fi potrivit. Termenii dați sunt legați, așadar, de un aranjament, așezământ, o înțelegere, o tocmeală prealabilă, în care totul să se potrivească, să fie valabil”.

 

Nume cu origine uitată 

Filiași - pe filiera Filip

„Nume al unui vechi târg, astăzi oraș din Oltenia. Loc de origine al boierilor Filișanu/Filieșanu, care și-au lăsat amprenta, vreme de veacuri, asupra istoriei așezării. Numele provine din Filiu, o modificare sud-slavă (Filio), dar și românească, a numelui Filip. În mai multe documente din vremea lui Matei Basarab - Filipșanu/Filișanu, Filieșanu”.

Lavric - dinspre Ucraina

„Nume de familie ajuns la noi pe filieră ucraineană. Cunoscut mai ales în Basarabia. Des întâlnit în Ucraina și în partea apuseană a Rusiei. Din numele de botez Lavro (Lavru) - Laur”.

Arvinte - sfinți și snoave

„Întâlnit mai ales în Moldova. Din numele de botez Lavrentie (sfânt prăznuit pe 10 august). Ajuns nume de familie. Cu afereză - Avrentie/Avrintie. Mai apoi, înregistrat ca Arvintie, Arvinte. Arvinte este, de asemenea, numele unui personaj comic al snoavelor românești”.

Anfile al Iconiei

„Nume de familie la români, ucraineni, ruși (Anfile, Anfil, Anfilov, Ampilov, Ampilodiev etc.). Inițial, nume de botez. Din Amfilohie. Dat în cinstea Sfântului Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei, prăznuit pe 23 noiembrie. Tot din Amfilohie, mai ales în Moldova, Hilohie, Hilohi”.

Mavrichi - mucenicul „negru”

„Întâlnit la noi și ca Mavrichie. Astăzi, nume de familie. În trecut, nume de botez dat în cinstea sfântului mucenic Mavrichie (prăznuit în Bisericile Ortodoxe Locale la date diferite: pe 27 decembrie, 21 februarie, 22 februarie; la catolici - Muriciu, Mauritius - pe 22 septembrie). În unele icoane și statui, sfântul este reprezentat ca fiind negru, deși numele - din rădăcina μαυροσ (negru) - ar trimite către partea de nord-vest a Africii (socotită de greci - cumva neîndreptățit - maură/neagră). În Europa, sfântul a mai dat numele cunoscutului oraș elvețian Saint Moritz. Mucenicul, se credea în Evul Mediu, a fost deținător al lăncii lui Longhin - copia care a străpuns coasta Mântuitorului (Sacra Lancea). Nume de familie, de asemenea, astăzi, la greci și bulgari (cu terminații specifice)”.

Pastila de religie 

Ce ne-a rămas de la Sfântul Trifon Zarezan...

Patron al viilor, viticultorilor și cârciumarilor în folclorul sud-dunărean, sărbătorit pe 1 februarie, Sfântul Trifon este socotit, totodată, frate al Maicii Domnului. „Tăind la început de februarie la vie, fiind puțin amețit, și-ar fi retezat nasul. De aici și numele de Zarezan. De la amețeala sa, pricinuită de rodul viei - nerecunoscută înaintea soției (vestită de Maica Domnului, ce trecuse pe lângă via harnicului ei frate cu puțină vreme înainte) - ne-am fi procopsit în românește (Olt, Teleorman) cu expresia a lozi (a aiuri, trăncăni, glumi). De la vie - loza/loze (лоза, лозе) în bulgară”.

Trifonitul viilor

O legătură: „Trifonitul viilor este o expresie care pleacă de la un fel de ritual la bulgari. Doi oameni stau la câte un capăt al viei. Primul dă binețe podgoriei, iar al doilea strigă, fiind ascuns: Trifon în vie. Dialogul/scena continuă, Sfântul Trifon (cel care a răspuns salutului) spunând că nu se vede din pricina strugurilor mari albi și negri. Fără trifonit (ce vădește prezența ocrotitorului în vie) aceasta nu va da rod”.

„Sărsăilă este numele popular dat diavolului, chiar unei căpetenii de demoni (întrecută doar de Scaraoțchi - termen preluat pe filieră slavă: Iscariotski/Iscarioteanul - trădătorul Dumnezeirii)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog  

„Cornoratul, împielițatul, michiduță, spurcatul, aghiuță, nefârtatul etc. se adaugă și ele bogatului inventar popular legat de ispititorul oamenilor”, Gheorghiță Ciocioi

„Serserin, în românește, este aflat cu acest înțeles (huligan, vagabond, rătăcit/or) în condica lui Ienăchiță Văcărescu - manuscris în custodia Bibliotecii Academiei Române”, Gheorghiță Ciocioi

„Ugodia, ugodit, godit, în slavă, au înțelesul de a fi apt, a fi bun, a fi potrivit. Termenii dați sunt legați, așadar, de un aranjament, așezământ, o înțelegere, o tocmeală prealabilă, în care totul să se potrivească, să fie valabil”, Gheorghiță Ciocioi

„Mucenicul Mavrichie, se credea în Evul Mediu, a fost deținător al lăncii lui Longhin - copia care a st răpuns coasta Mântuitorului (Sacra Lancea)”, Gheorghiță Ciocioi