***

 SCRISOAREA ADRESATĂ LUI CEAUȘESCU DE DOINA CORNEA

„Ați strivit ființa interioară a oamenilor, umilindu-le năzuințele şi durerile legitime, umilindu-le conștiința, silindu-i sub presiuni şi teroare să ia minciuna drept adevăr şi adevărul drept minciună. Să consimtă astfel la propria lor schilodire morală”, – afirma Doina Cornea, într-o scrisoare datată 9 aprilie, adresată preşedintelui Nicolae Ceaușescu, publicată de BBC.

„Ce ar fi devenit cultura noastră dacă regele Carol I l-ar fi redus pe Eminescu la tăcere din cauza versurilor şi articolelor sale, ade­sea incomode pentru regim? […] Dar regele Carol a fost un rege luminat.

Ana Blandiana, Dan Deșliu, Mircea Dinescu, Andrei Pleșu sunt poeții, sunt gânditorii neamului întreg și nu sunt obiectele dumneavoastră personale. Ca toți cei ce gândesc adevărul şi îl apără în opera lor, ei sunt purtătorii ființei noastre şi apărătorii ei. Reducerea lor la tăcere este o crimă împotriva spiritului. Nu-i veți sancționa, umili, opri să creeze, decât trădând însuși rostul adânc al neamului”. […]

Aceștia pe drept cuvânt vă reproșează ruinarea economică, socială și morală a ţării, ruinarea prestigiului ei internațional, eroarea de a vă crampona de un socialism anacronic şi represiv.

[…] Toate aceste proteste „dovedesc revolta poporului faţă de tipul de socialism practicat de președintele Ceaușescu, revolta exprimată deja în trecut prin răscoala minerilor din Valea Jiului, demonstrația de la Brașov, precum şi protestele individuale ale mai multor intelectuali”.

In aceeași scrisoare, Doina Cornea afirma că s-a ajuns la o răspântie de drum, atât pentru poporul român, cât şi pentru președintele Ceaușescu însuși, enumerând și alte aspecte ale regimului, care îl fac tot mai de neîndurat: dărâmarea bisericilor, demararea planului de sistematizare rurală care implică şi dărâmarea unor sate vechi de sute de ani, parte din patrimoniul cultural și arhitectonic al ţării.

„Atâta vreme cât sunteți în viață şi cât noi, poporul, suntem cotropiți de armata dumneavoastră de securiști, aveți putința să ne înăbușiți vocile, să prezentați lumii o imagine contrafăcută a realității, în care oricum nimeni nu crede. Puteți fi însă sigur că istoria nu iartă„.– Doina Cornea, în încheierea scrisorii deschise, adresată președintelui Nicolae Ceaușescu.