***

 POVEȘTI DE DRAGOSTE:

LOUIS ARAGON ȘI ELSA TRIOLET

O poveste de dragoste a unui poet și a muzei sale în mediul intelectual al anilor '30, pe fundalul revoluției și rezistenței ruse, așa a fost întâlnirea dintre Elsa Triolet și Louis Aragon.

Elsa Kagan s-a născut în 1896 la Moscova, într-o familie bogată de evrei. Tatăl ei este avocat, iar mama pianistă. Are o soră mai mare, Lily, căreia îi va rămâne foarte apropiată, ajungând până la a „schimba” câțiva dintre iubiți. Foarte pătrunsă de cultura franceză, frecventează cercurile intelectuale ale capitalei ruse, în special Mayakovski, poetul Revoluției din octombrie. Studiază arhitectura. În 1917, la Moscova, cunoaște un ofițer francez, Andre Triolet, cu care se căsătorește în 1919. Cuplul Triolet călătorește în jurul lumii, Berlin, New York și Tahiti, o experiență exotică din care s-a tras primul roman, în limba rusă. Își părăsește soțul, pe cale amiabilă, dar îi păstrează numele de familie. Atrasă de mediul artistic al scriitorilor suprarealiști, se mută la Paris, în Montparnasse, în 1924 și îi frecventează în special pe soții Delauney. E tânără și singură. Scrierile sale intime sunt din ce în ce mai apreciate. În Parisul plin de intelectuali, la 6 noiembrie 1928, intră în barul La Coupole și îl întâlnește pe cel a cărui muză avea să devină, Louis Aragon.

Louis Aragon s-a născut pe 3 octombrie 1897, fiind rodul aventurii secrete a mamei sale Marguerite și a prefectului de poliție. Începe să studieze medicina și devine medic auxiliar al armatei la Val de Grace. Îi întâlnește pe Andre Breton, Drieu la Rochelee, Paul Eluard și abandonează rapid medicina. Își caută drumul dedicându-se în special mișcării „dada”, a cărei idee principală este să facă o „măturare” totală, totul înainte de a se angaja în cercetări literare care să-i permită să-și exprime concepția despre suprarealism. În 1927 intră în Partidul Comunist. Un an mai târziu, întâlnirea sa de la La Coupole cu cea care îi va fi eroina rusă îl împinge spre susținerea Revoluției ruse. Cuplu dedicat, împinși unul spre celălalt de destin, totul contribuie la a-i reuni în acele vremuri de noi idealuri.

Elsa devine muza lui și îi permite să-și continue cercetările în timp ce lucrează și creează bijuterii pentru marile case pariziene. Dar Elsa, plină și ea de inspirație și dornică de realizare intelectuală, continuă să scrie și să publice, în limba rusă. Se angajează, alături de Aragon în favoarea Spaniei republicane, devenind jurnalistă. Este din ce în ce mai greu de publicat în URSS, unde cartea ei despre Mayakovski este interzisă. La rândul său, Aragon scrie la multe ziare dedicate politicii, pentru cauza comunistă. Cuplul se căsătorește în 1939, legați de idealul lor comun și de pasiunea lor pentru mișcarea comunistă. Elsa își păstrează numele de le primul ei soț. La începutul războiului, Aragon se înrolează într-un batalion format din comuniști. Când a fost demobilizat, cuplul se mută în sudul neocupat al Franței.

După eliberare, Aragon publică celebrul roman „Aurelien”, un roman de dragoste autobiografic, în timp ce Elsa Triolet va fi prima femeie care va primi Premiul Goncourt pentru colecția ei de nuvele.

Înarmați cu experiența lor ca luptători în rezistență, ei au devenit figurile de profil ale curentului comunist francez până când au aflat de ororile regimului totalitar sovietic și crimele acestuia. Se retrag din activitatea politică și se dedică scrisului. În 1951 cumpără moara Villeneuve, care va găzdui dragostea și visele lor pierdute. Elsa moare pe 16 iunie 1970, Louis o va urma 12 ani mai târziu, bântuit de ochii acestei femei pe care a iubit-o atât de mult. Poezii, romane, articole din ziare, scrieri de tot felul sunt dovada de necontestat a iubirii extraordinare pe care și-au arătat-o aceste două ființe, îndrăgostite de libertatea de gândire și de ideile revoluționare.

„Dă-mi mâinile tale căci sufletul meu doarme acolo pentru totdeauna...”

Ioan Gherghina - Povești de dragoste (Vol.1)