"" "

 Seară liniștită, oameni minunați!

"Pe coji de vorbe goale, înfipte în genunchi

Și muguri de lumină în mâinile mănunchi,

Ca-n rugăciuni de seară ce curg neîncetat, 

Te-am așteptat, iubire, să știi... Te-am așteptat!

Când te-am strigat pe nume - de-atunci mi-ai fi răspuns -

N-aș fi știut de-n suflet am loc îndeajuns,

Dar tu m-ai vrut pe mine și-atunci m-ai căutat

În adâncimi albastre când mările-au secat.

Din coji de vorbe goale mi-ai făurit cercei,

Și-ai strălucit din muguri lumină-n ochii mei,

Cu iasomii din ceruri m-ai nins și-ncununat,

Mi-ai spus că sunt frumoasă, așa cum m-ai lăsat.

Ai transformat secunde, în timp neprețuit,

Le-ai strâns ca pe-o comoară și mi le-ai dăruit

La săvârșit de seară când stele-n mare mor

Și se-adâncește cerul în noaptea ochilor.

Pe cap mi-ai pus cunună, la gât mi-ai pus șirag

De stele căzătoare. Eu ți-am șoptit cu drag,

Ca-n rugăciuni de seară ce curg neîncetat,

”M-ai regăsit iubire.. . iar eu te-am așteptat”.