" Printre Sfinți"
Pășesc pe drum printre atăția sfinți ai zilei,
Ce rugăciuni și închinăciune,se laudă că fac,
Ce-n fiecare zi din săptămână
Se spovedesc și cred că sunt atăta de curați.
Pășesc pe drum și-mi duc prin pași
Miraculoasele păcate, ce-s dorințe,
Iar dacă alții mă găsesc păgăn,
Eu port pe Dumnezeu prin a mea știință.
Pășesc pe drum și-i văd pe credincioși,
Cum se ascund și se feresc ciudați
Și dacă mă gândesc eu bine,
Parcă, cu Iuda sunt toți frați!
Vin străinii
Vin străinii să privească
frumusețea ce răzbate,
Din natura minunată,
așezată peste sate.
Nu-i nimic mai scump în lume
și mai scump, ca tu să porți,
Decăt dragostea de țară,
unde i-ai lăsat pe toți.
Să te întorci la cuibul tău,
să-ți găsești părinții-n viață,
Ce te așteaptă la portiță,
să te străngă Iar în brațe.
Căci ori cum te-ar duce pasul
și pe unde te-ai plimba,
Mai presus de toate-n lume
este țărișoara ta.
Cănd te cauți printre ani
E ceasul cănd te cauți printre ani,
Cănd orele ți s-au oprit tăcute,
Cănd pagina ce-o întorci e fără conținut
Și întrebările se înghesuie prea multe!
Îți strănge neantul măna slabă
Și-ți lăcrimează un ochi în amintiri,
În timp ce altul peste zări veghează
Și pe-al tău creștet ninse-s marile iubiri.
Se pierd destinele în poleiala vremii,
Blesteme ne trimit către abstract
Și ne trezim în spații depărtate,
Ca-ntr-un ocean, ce-i veșnic înghețat.
E ceasul, cănd se închid obloanele luminii,
Cănd pașii ți se duc către deșert
Și doar puterea sfăntă-a rugăciunii,
Te mai oprește de-a nu fi absent.
G.V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu