Mă simt atât de singur
Adrian Păunescu
Mă simt atât de singur, pe lume, că mi-e frig.
La colțurile casei e vânt și este ploaie,
Ce nici nu pot a crede îmi pare că așa e,
Pe propria mea mamă o simt ca pe-un străin.
Spinarea singuratic și trist mi se-nconvoaie,
Simt ape nămoloase care-au pătruns prin dig,
Pierd în singurătate tot ce-n comun câștig,
Ce singur sunt în lume și singur în odaie.
Să spun că sunt într-altfel doar fiindcă sunt deștept
Sau c-am urmat întruna un ideal și-o țintă?
Un om atât de singur nu poate nici să mintă,
De ce m-aș ține mare, drumeț de drum prea drept?
Mă uit ca-n ochiul rece al lumii de oglindă,
Nu am copii și semeni, nu știu să mai aștept.
(din volumul "Manifest pentru mileniul trei" - 1984)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu