###

 Lupul dacic

Ilie Bâtcă 

Nu mulți cunosc povestea cu lupul erbivor

Rămas orfan de mamă, chiar lângă un izvor.

Lipsindu-i sânul mamei, mânca de prin gunoaie,

Norocul lui, săracul, că l-a găsit o oaie

Care, văzând puiuțul, n-a stat niciun moment

Și a vorbit cu baciul să-l ia în plasament.

A mai avut bârsana o inițiativă

Ca lupului să-i fie ea mamă adoptivă.

S-a învoit ciobanul și l-a primit la stână,

Făcându-i, la comandă, un cojocel din lână,

Că, de-l vedeai cum zburdă cu mieii pe tăpșan,

Ai fi crezut că este un pui de moroșan.

Nu bănuia ciobanul cum că, la urma urmei,

Va ști tot adevărul și răsfățatul turmei,

Dar într-o zi, spre seară, mergând să se adape,

Ajunse lupul-oaie pe malul unei ape,

Unde, la ora aia, s-a nimerit să dea,

Așa, din întâmplare, peste un lup sadea.

Când l-a văzut, acesta l-a și luat la rost

Și i-a trântit-o-n față: ”Băiete, ești un prost!

Ce ți-a băgat ciobanul în capul ăla sec,

De ai ajuns să umbli în blană de berbec?”

S-a rușinat puiuțul și, sprijint în coadă,

Urla a demnitate, ca unică dovadă

Că el nu este oaie, ci este lupul dacic,

Și-i este canis lupus strămoșul din cretacic. 

Povestea se petrece pe dacicul tărâm

Ce se-ntindea, odată, chiar dincolo de Râm.

Eu am aflat acestea de la un om deștept

Și vi le spun și vouă, nu să vă trag în piept,

Însă, măcar în treacăt, țin să  vă informez

Că lupul din poveste e tigru bengalez.