ROMANTA CELOR TREI ROMANTE
ION MINULESCU
Mi-am zis :
Voi scrie trei romante...
Si - ntrei romante voi inchide,
Ca-n treisicriuri de arama trei morti iubiti -
Trei clipe reci -
Ce-mi stau in suflet impietrite,
Ca trei luceferi stinsi pe veci,
Uitati in haos,
Ca pe o craca de chiparos trei crisalide...
Mi - am zis apoi :
Romanta prima
Voi scri-o-n gustul florentin-
Asa cum ar fi scris-o Dante cand a zarit pe Beatrice -
Si-n fiecare vers voi pune atata aur cat se zice
Ca-ngramadira credinciosii
Pe groapa primului crestin...
Pe-a doua
Voi sculpta-o-n ritmul retoricelor lesbiane
Cu care-n Lesbos cantaretii si legendarele nebune
Sarbatoreau pe blonda Venus.
Si-n fiecare vers voi pune
Carmin din buzele acelor neasemanate curtezane...
Iar pentru a treia
Voi alege tot ce-i mai trist -
Voi scri-o asa
Ca-n versul ei sa planga glasul
Tristetii noptilor polare
Si-n versul ei voi pune verde -
Un verde mocirlos, in care
Si-or ingropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai canta...
Mi-am zis :
Voi scrie trei romante ...
Dar azi, din aurul de-alt' data
Si din carminul de pe buze
Nu mi-a ramas decat o pata -
O pata verde, ce m-apasaca si o piatra funerara
Sub care dorm , ca-n trei sicriuri,
Trei stinse-acorduri de chitara !...
PARODIE LA ROMANTA CELOR TREI ROMANTE
Victor EFTIMIU
Mi - am zis :
Voi face sapte cronici
Si - n sapte cronici voi inchide ,
Ca-n sapte dricuri de arama ,
Ce dorm pe veci sub piramide ,
Tot ce - oi fi scris odinioara :
Romante ,
Imnuri ,
Odelete ,
Voi parasi altare sacre si muzici triste ,
Violete ,
Si - n sapte cronici din Ninive ,
Cartagena si din Efes
Voi pomeni
Asa ,
In treacat ,
De morti ,
Din mistice motive ,
Voi belstema pe toti aceia
Ce arta mea n - au inteles .
Caci astazi sunt la Viitorul ,
Eu , care - am fost poet cat sase ,
Silit sa scriu infama proza
Ca orisicare individ,
Silit ca - n cronici nerimate
In sapte cronici sa inchid
Blestemul contra omenirii ,
Regretul barbii mele rase !
PARODIIND PE MINULESCU
Victor EFTIMIU
... Atunci a facut iruptie , proaspat intors de la Paris , un poet cu barba roscata , cu sapca si ochelari , Ion Minulescu.
Exuberant , familiar , cu gesturi largi , dezordonate , cu tipete stridente , cantaretul Romantelor de mai tarziu navalea ca un torent din metropola de care era plina imaginatia noastra , spre care tindeau toate aspiratiile sufletului nostru nostalgic... Aducea amintiri si cantece din Cartier , din Montmartre si de la " Noctambules " , cantate de Paul Delmet , Maurice Boukay , Xavier Privas , Vincent Hispa , Maurice Legay , pe care , dupa doi-trei ani , i-am auzit si noi.
Poezia lui Ion Minulescu este un fermecator amestec al contributiei simboliste la arta sansonetistilor. Inainte de a deveni el insusi , fiecare artist e tributar celor ce l-au precedat in aceeasi sensibilitate si preocupari. E aceeasi familie , care se imbogateste ca sa nu se stinga ...
Primele poezii ale lui Ion Minulescu , aparute in " Viata literara " a lui Cosbuc , Gorun si Ilarie Chendi, il facura indata popular , In atmosfera saturata de rusticism , de opincari si crasmarite , el aducea un vocabular nou , sonoritati magnanime , o muzicalitate generoasa , o inspiratie bogata , care nu mai erau motivele samanatoriste.
Literatura romaneasca se improspata , se inviora la adierile , la freamatul , la suflul vijelios al lui Ion Minulescu .
Minulescu incanra atat pe rafunati , pe iubitorii de noutate , de armonii ample , cat si pe tinerii insetati de poezie , care ii invatau pe dinafara versurile , le recitau si le imitau.
Daca astazi publicistii sterili , care se indeletnicesc cu critica literara nu recunosc poetului locul pe care il detine in literatura tarii , vina nu este a lui , ci a saraciei lor sufletesti , daca nu a relei lor credinte .
Materialul exotic folosit de Minulescu , ritmurile lui generoase , amploarea versuluisau triumfal cotrastau cu bonomia , familiaritatea , bucurestenismul temperamentului poetului reintors din siderala Lutetie.
Poate acest bizar amestec m-a facut sa-l parodiez in mai multe cronici rimate , din care " Romanta celor trei sarmale " a aparut in revista umoristica Belgia Orientului .
A parodia pe Ion Minulescu nu este greu : cu cat un poet este mai original , cu atat va fi mai usor de imitat , fie in serios fie caricatural.Cine-ar putea parodia cutare mediocritate ? Accentul cere accent ...
Mitif , poetul florilor ( D. Anghel ) de cate ori lua masa cu Minulescu , il tachina , intreband chelnerul:
- Aveti sarmale verzi , chiftele blonde , carnati cu must si mititei ?...
J.B.Hetrat , un francez pripasit la noi , profesor si poet , autorul volumului de poezii Aevea , pe care din pricina barbii carunte mancate de molii il porecliseram Barba putreda , intalnind pe Minulescu in ziua cand aparuse Romanta celor trei sarmale , il intreaba , compatimitor si indignat , cu accentul sau caracteristic :
- Am auzit ca ti - a facut unul , Eftimiu , o parodie ... Ce impertinenta ! A publicat-o undeva ?
- Uite-acolo ! ii raspunse Minulescu , aratand cu degetul un colt din Belgia Orientului , care iesea din buzunarul lui Jean - Boniface Hetrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu