***

 Verdi, titanul, se stinge din viata la 27 ianuarie 1901...

Giuseppe Verdi s-a născut pe 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole din comuna Busseto, în apropiere de Parma, părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, fiind proprietarii unei mici ferme, Osteria Vecchia.

De la vârsta de patru ani a primit lecții particulare de latină și italiană de către profesorul din sat, Baistrocchi, iar la șase a fost înscris la școala locală. A învățat să cânte la orgă și era atât de pasionat de muzică, încât părinții i-au oferit în cele din urmă o spinetă. Talentul lui era deja evident în anii 1820–21, când a început să cânte în corul bisericii locale, iar după moartea lui Baistrocchi, Verdi, care avea doar opt ani, a devenit organist oficial și a început să fie plătit pentru truda sa. După puțin timp Antonio Barezzi, un prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și îi plătește lecții de muzică la un nivel mai ridicat, iar în 1832, la vârsta de 19 ani, se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student.

Reîntors la Busseto, primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, cu care va avea doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, iar în 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera „Oberto, conte di San Bonifacio”.

În 1840 tânărul compozitor va fi profund afectat de moartea Margheritei, soția sa, care se îmbolnăvise la doar 26 de ani de encefalită virală, apoi de moartea consecutivă a celor doi copii. Descurajat, se gândea să abandoneze muzica, dar după doi ani, în 1842, obține un succes triumfal cu opera „Nabucco” la Scala.

Începe o perioadă în care Verdi muncește „ca un ocnaș”, cum spune chiar el, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia care își doreau mereu alte și alte lucrări ale lui Verdi. Între anii 1843 și 1850 compune 13 opere și tot în această perioadă începe o relație sa cu Giuseppina Strepponi, soprana din Lombardia, căreia îi spunea Peppina, vedeta care cântase în „Nabucco”.

În 1848 Verdi se mută la Paris și din 1851 până în 1853 compune trei capodopere, cunoscute sub numele de „Trilogia populară”: „Rigoletto”, „Il Trovatore” și „La Traviata”. Compozitorul se stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea „Sant’Agata” din Busseto, unde cei doi vor locui cea mai mare parte a timpului, iar în 1857 se vor căsători.

Din 1861, compozitorul se implică în politică, numele lui devenind un simbol al mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, iar în 1874 este numit senator în parlamentul italian. Pentru festivitățile deschiderii Canalului de Suez, în 1869, compune opera „Aida”, în 1887 va avea premiera „Otello”, iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, compune opera „Falstaff”, după care se retrage la „Sant’Agata”.

În ultimii ani de viață muzicianul s-a implicat într-o serie de acțiuni filantropice, în 1894 a publicat o piesă în beneficiul victimelor cutremurului din Sicilia, iar în 1895 a decis să construiască și să utileze o casă de odihnă pentru muzicienii pensionari din Milano, Casa di Riposo per Musicisti, și un spital în apropiere de localitatea sa natală, Busseto. Ultima compoziție majoră a lui Verdi, setul coral “Patru piese sacre”, a fost publicată în 1898. Pe 21 decembrie 1901, în timp ce se afla la Grand Hotel din Milano, a suferit un accident vascular cerebral. Marele compozitor a murit pe 27 ianuarie, la vârsta de 87 de ani, și inițial a fost înmormântat într-o ceremonie privată la Cimitero Monumentale din oraș. O lună mai târziu trupul său a fost mutat în cripta Casei di Riposo și cu această ocazie a fost organizată o ceremonie oficială în timpul căreia reputatul dirijor Arturo Toscanini a condus un cor format din 820 de muzicieni care i-au adus un ultim omagiu ilustrului dispărut prezentând aria „Va, pensiero” din Nabucco, în prezența a aproximativ 300.000 de oameni care au vrut să fost prezenți la funeraliile lui.