***

 POVESTEA DE AMOR A CEAUȘEȘTILOR

La sfîrșitul anilor 30 cind se cunosc, erau doi marginali, veniți in București să-și găsească un rost. Erau prima generație incălțată. Familii – Ceausescu, Petrescu – numeroase. Copii mulți, sărăcie. Proveneau din zona rurală a Munteniei. Ea de la Gaesti un sat lingă Pitesti și el de la Scornicești un sat lîngă Slatina. Semianafabeți amindoi, scolarizati sumar, 4 clase. Elena putin mai răsărita la note decît Nicolae. La București voiau să învețe o meserie și să se angajeze undeva. Apoi să își întemeieze o familie. Ea era născuta in 1916, 7 ianuarie, el în 1918, 26 ianuarie. In 1939 aveau 23 și respectiv, 21 de ani. Ea era mai în vîrsta cu doi ani decit el. Niciodată dupa 1945, anul nașterii ei nu a fost pomenit în presă. Făceau parte din UTC – pepiniera de cadre a PCR. Răspîndeau Scînteia, participau la agitații, mergeau la picnicuri tematice la marginea orasului unde se faceau instructaje de partid. Lipeau afișe sau le aruncau în multime și dispăreau. Ceaușescu fusese deja închis la Doftana. Aici l-a cunoscut pe protectorul lui de mai tirziu Gheorghiu-Dej. Cu Dej, Smil Marcovici, Anghel Schor Ceausescu a fost implicat intr-un scandal de homosexualitate, cercetat de conducerea inchisorii. Episodul mi-a fost povestit de Alexandru Bârlădeanu la începutul anilor 90. Cind iese de la Doftana, Ceaușescu iși reia activitatea clandestină în rețeaua PCR finanțată de Comintern.

La 1 mai 1939 participă la manifestația de 1 mai, organizată de Frontul Renașterii Nationale patronată de regele Carol ll. Aici UTC amestecă în multime cițiva militantii comuniști, printre care și cei doi. La 13 august 1939 participă la un bal muncitoresc impreună. Ceausescu cumpăra destule bilete de tombolă pe numele ei ca să fie desemnată „regina balului. Este un episod pe care ea si-l va aminti toată viața cu placere. Va face parte din așa-zisa istorie a miscarii comuniste prin raspindita în anii 70-80 ai secolului trecut. In 1940 noiembrie Ceaușescu intra iar la pușcărie, tot la Doftana. In noiembrie, la cutremuru inchsoarea se prăbușeste și este transferat ceausescu 23la inchisoarea Caransebes. În 1943 ajunge in lagărul de la Tg Jiu. Este eliberat la 12 august 1944 – în aceeasi zi, coincidență, Dej evadează. La Tg Jiu, Ceausescu a stat in baraca lui Dej, Gh Apostol si a servit de om bun la toate. Elena Petrescu nu l-a uitat, s-a dus în vizita la Doftana, Caransebes, la Tg Jiu. Odată, pe cind era într-o permisie acordata de administratia inchisorii Văcărești, cei doi amorezi se retrag într-o casă conspirativa a PCR. Se ințelege de ce. Un act de indisciplină, de încalcare a conspirativității. Ceausescu a fost pus in discuție, și primit o sancțiune de partid.

În anul 1944 odată cu iesirea din lagar a lui Ceaușescu cei doi devin nedespărțiți. Lenutei Petrescu i s-a reprosat că nu a activat in anii războiului si s-a -a ocupat mai mult de militarii germani. Avea o reputatie cam șifonată în 1944-45. O fotografie din 31 august îi surprinde pe cei doi in balconul Universitatii Bucuresti din piata Bratianu salutînd Armata roșie. Il vedem pe Ceausescu și în alta imagine la bariera de nord-est a orasului (Colentina- Pantelimon) unde PCR a organizat „intimpinarea glorioasei Armatei sovietice, eliberatoare”. Ceaușescu nu mai este un activist oarecare. Face parte din nucleul dur al PCR. Se află în preajma lui Gheorghiu Dej, Emil Botnăras, Alexandru Drăghici, Iosif Chisinevschi, Teohari Georgescu etc. Sunt cozile de topor ale lui Stalin, oameni care se pregătesc să preia puterea.

În plan sentimental cei doi tineri comuniști cu stagiu in ilegalitate (care conta atunci foarte mult in carieră) hotăresc să se căsătorească. Există o directivă a Anei Pauker care impunea cadrelor PCR să aiba familie, de preferință cu un/o membru/a PCR. Soldati disciplinati, Ceausescu si Lenuța Petrescu fac ce li se spune. La 23 decembrie 1947 se căsătoresc în prezența „ tovarășilor de lupta” („doftanisti” cum li spunea). Motivul real era ca Lenuța Petrescu era gravida în 7 luni. La 17 februarie 1948 se naște primul lor copil, Valentin. Din cauza reputatiei ei proaste s-a spus că nu era copilulul lui Ceaușescu, lucru nedovedit. Vor mai avea doi copii – Zoia ( 28 februarie 1949) Nicu Ceausescu (1 septembrie 1951).

Ceausescu are o ascensiune fulgurantă, face parte dintre cadrele tinere, cu experiența puscariei – alături de Miron Constatinescu, Grigore Preoteasa etc. E sortit unei mari cariere. E trimis in URSS să faca Academia militară. La întoarcere devine ministru adj la Armată, ca subordonat al altui protector – Emil Botnaras. Apoi devine ministru adj la agricultură. În 1955 este numit secretar cu Organele la CC al PMR. Cariera lui intră pe alt făgaș. Gheorghiu-Dej ii incredintează partea murdara a afacerii, treburile dure. Cum ar fi reprimarea unor răscoale țărănesti sau decapitarea unor lideri ai partidului căzuți in dizgratia lui Dej – cum s-a intimplat la plenarele din 1957/58 (C-tin Doncea, Iosif Chisinevschi etc). Ceaușescu este un fanatic, un believer, crede total in bolșevism, și e un stalinist, unul dogmatic.Asta într-o epoca in care, mai ales dupa demascara cultului personalitatii si a crimelor lui Stalin făcută de Hrușciov la congresul CC al PCUS din februarie 1956, figura lui Stalin era pusă sub semnul intrebării. Ceausescu rămine – cu alti cîțiva de la virful PMR – pe vechile pozitii. Stalin este pentru el de neatins, practicile lui aplicate 100%. Este ce va face in anii 70/80, fapt care va duce lumea româneasca la o revolutie și în final la execuția sumara a sa si a Elenei, la cazarma de la Tîrgoviște.

In martie 1965 Ceausescu îi succede lui Gheorghiu-Dej la conducerea partidului si statului. Treptat Elena Ceausescu care pină atunci ocupase pozitii de rang inferior în Aparat incepe să exercite o influență la vîrf, dar mai ales – direct- asupra sotului pe care întotdeauna – în intimitate – l-a dominat. Iși doreste pozitii din ce in ce mai importante pentru ea, un rol anume pentru ea, nu doar ca sotie a lui Ceaușescu. Isi ia un doctorat în domeniul chimiei, fictiv, fireste, pe care nici măcar nu era în stare să îl citească. Are acum un alibi să pretinda să conduca chimia și stiinta românească. Ziarul Scinteia incepe sa anexeze numelui ei titulatura imaginară de „savant de renume mondial”. Cind merge in străinătate in vizită oficiala solicita de la gazde să i se confere titluri academice. Reușeste să le primeaca, chiar și in unele țări de traditie(UK de ex). Recunoasterea presupuselor ei merite ii făcea o deosebită plăcere. Complexele de inferioritate, lipsa de cultură si educatie au facut-o sa-si doreasca a fi recunoscuta – inclusiv pe plan ceausescu 25internațional.

Momentul cheie al acestei transformări l-a constituit vizita pe care a făcut-o în China lui Mao (2 iunie/25 iunie 1971), o China aflata in plina revolutie culturala. Dar și în Coreea de nord a lui Kim Ir Sen. A fost foarte impresionata de rolul lui Jiang Quing – de secund al lui Mao – cu o mare influență politică. Este ce-si doreste si pentru ea. Odată ajunsa la Bucuresti cere să fie tratată ca Jiang Quing în China. In iulie 1971 Ceausescu declanșeaza revoluția lui culturală. Elena Ceausescu devine nr 2 al Regimului. Apare alaturi de el la congrese. Este văzuta pe stadioane unde el tine mitinguri pe tipar maoist. Apare la tribunele unde tine discursuri. Il insotește de fapt peste tot unde apare in public. Elena Ceausescu are un birou alături de cel al soțului ei în cladirea CC al PCR. Are un aparat propriu care o slujeste. Adesea hirtiile nu mai ajung la Ceausescu la semnat, se opresc la cabinetul ei. Intretine o curte formată din activisti, ofițeri de armata și securisti devotați ei. Cel mai adesea acest anturaj e populat de rude. Ceaușeștii și Petrestii au confiscat statul controlind prin familiile lor toate pozitiile strategice. Elena Ceausescu nutreste iluzia că în cazul mortii soțului ei, (diabetic, îmbătrinit) ii va succede la putere. Dacă nu singură, măcar alături de fiul ei, Nicu. Pierduse total contactul cu realitatea.

In povestea lor, politica și iubirea se amestecă. E foarte greu să sesisezi limitele. Erau setoși de putere amîndoi. Ambitioși, dictatoriali, abuzivi. Așa cum s-a văzut la procesul de la Tîrgoviste încă se iubeau în ultimele ceasuri ale vietii lor ticăloșite. În fața mortii iși sunt devotați unul altuia. Se țin de mină, se incurajează reciproc. Și personajele negative o sfîrsesc cumva. E ceva patetic aici. Am simțit o fărima de milă pentru soarta lor cînd au fost secerați de gloanțe, desi i-am detestat din toata inima. E o lecție despre indiferența si cinismul cu care i-a tratat istoria.