***

 DREPTUL LA NEUITARE… Episcopia Romanului, decembrie 1949.

Prima scrisoare pastorală a episcopului Teofil Herineanu.

După îndepărtarea din scaunul vlădicesc al Romanului a episcopului Lucian Triteanu (în august 1947), treburile eparhiale au fost coordonate de către episcopul Partenie Ciopron, apoi de arhiereul Ilarion Băcăoanul. Alegerea noului titular s-a făcut abia în luna iunie 1949 (după unirea celor două episcopii, sub titulatura „Episcopia Romanului și Hușilor”).

Noul episcop ales, Teofil Herineanu, era ardelean, ca și predecesorul său Lucian Triteanu, fiind un fost preot greco-catolic, revenit la Biserica Ortodoxă în toamna anului 1948. Activase vreme de 17 ani ca preot paroh în Ardeal. A fost ales episcop pe 8 iunie 1949, fiind hirotonit arhiereu la 21 august la Schitul Dragoslavele, investit la 24 august și înscăunat la Roman pe 28 august 1949.

A păstorit la Roman opt ani și jumătate, iar în decembrie 1957, el a fost ales episcop al Vadului, Feleacului și Clujului, unde a păstorit până la sfârșitul vieții (+ 13 nov.1992, fiind înmormântat în Catedrala Mitropolitană din Cluj).

Ca ierarh, așa cum apreciași Gala Galaction care l-a cunoscut personal, „avea un suflet plin de cucernicie, devotat Casei Domnului”, remarcându-se printr-o mare virtute, anume evlavia, pe care a recomandat-o mereu tuturor fiilor săi duhovnicești:„După cum de la un ostaș oricine așteaptă să fie viteaz, de la un artist să fie talentat, de la un negustor să fie cinstit, de la un meseriaș să fie priceput, de la un școlar să fie sârguincios, tot așa de la orice om al Bisericii se așteaptă să fie evlavios!”.

Prima sa scrisoare pastorală, adresată clerului și credincioșilor din Eparhia Romanului și Hușilor, a adresat-o cu prilejul Sărbătorilor Nașterii Domnului și Anului Nou, în decembrie 1949. Scrisoarea a fost publicată și în Revista Eparhială : „Cronica Romanului”, nr. 11-12/ 1949. Alături de această pastorală a fost publicat și tabloul noului ierarh de la Roman, care tocmai împlinise vârsta de 40 de ani. Iată prima pagină din această pastorală, scrisoare care s-a citit în toate bisericile romașcane acum 75 de ani în urmă, precum și tabloul episcopului de vrednică amintire Teofil Herineanu.

Veșnică să fie pomenirea lui din neam în neam!