***

 Abia acum..... când Adrian Păunescu nu mai e , vom realiza cât de mare a fost ....

Abia acum 

        Rănit la piept de crivățul cîinesc ,

Ce-mi bandajează rănile cu luna ,

Abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te-am pierdut pe totdeauna .

     Şi rănile mereu mă vor durea ,

Slăvind întâmpinarea ta târzie ,

Şi-abia acum îți spun 'iubita mea ',

Când nici nu-ți ştiu adresa spre a-ți scrie .

    Deodată , apa lumii te-a înghițit ,,

Deodată am rămas rănit de crivăț ,

Gesticulând spre minus infinit 

Şi construind delicte împotrivă-ți 

      Atunci când totul se -ntâmpla firesc 

Ne -mpotriveam ca soarele şi luna ,

Şi-abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te-am pierdut pe totdeauna .

     Deodată ce spun eu şi ce spui tu 

Sînt două înghețate limbi străine 

Şi la hotarul dintre da şi nu 

Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine .

     

    Atunci când totul se-ntâmpla firesc 

Ne- mpotriveam ca soarele şi luna 

Şi -abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te -am pierdut pe totdeauna .

Când ştiu că te-am iubit dintotdeauna .

     ADRIAN    PĂUNESCU