Calea stelelor
Culeg praful de stele
Să-mi fac cunună din ele,
Să strălucesc o vreme,
Să uit și de probleme.
Calea să mi-o pavez mai bine
Cu micile scântei divine,
Căci eu lumina o iubesc
Și-n versuri știu ca să vorbesc.
Gândul îmi zboară-n depărtare,
Și întâlnește în larga zare,
Îngeri în straie argintii,
De care își va amintii.
Visul mă poartă iară,
Spre calea stelelor, ce scânteiară
toate la unison,
Să-mi țină al meu ison.
Eu mă simt o mică stea,
ascunsă în casa sa,
Fără sclipire câteodată,
Dar cu o inimă curată.
Am învățat din visul meu,
Că strălucirea se menține greu;
Percepția să-ți fie divină,
Iar sufletul blând să devină.
✍️ Ionela Micu - 1.01.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu