***

 Mihai Eminescu 

15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889

  De-or trece anii...

De-or trece anii cum trecură,

Ea tot mai mult îmi va plăcé,

Pentru că-n toat-a ei făptură

E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie

Din clipa-n care ne văzum?

Deşi nu e decât femeie,

E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie

De ar vorbi, de ar tăcé:

Dac-al ei glas e armonie,

E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale

Petrec mereu acelaşi drum...

În taina farmecelor sale

E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".

***

  Nu știu dacă vreodată în existența acestui popor, cineva va mai atinge genialitatea lui Mihai Eminescu, nu știu dacă sub condeiul cuiva viața se va mai lăsa cunoscută cu toate marile și micile ei trăiri, dar o lume întreagă știe că cel care ne-a înălțat pe culmile cele mai înalte ale spiritualității românești și chiar universale a fost El, poetul nemuririi noastre...