***

 Eminescu stea

Magicul vis se zbate, ca pasărea în colivie

Viață a prins un geniu, dar nimeni încă nu stie

Prunc fraged și blând, o mamă la sân îl alintă

Vom ști prin cânt și in poeme, de el slăvită

Seara pe deal foșnet aud, cand Luna răsare 

De licurici cântul s-aude, cobor mioare la vale

Murmurul drag, de numeroase izvoare

Păsări adorm pe la cuiburi, doar liliecii mai zboară

Soare în crâng absoarbe cu sete de rouă mărgăritare 

Mii de culori e plină virgina vale, 

cad peste flori, fragranțe si verde lumină,

când roi de fluturi zboară, nectarul adună

O stea pe cer raza-si îndreaptă spre luncă 

Acel băiat cuminte basme ascultă 

Mângâie 'nalta lui frunte, dulce cu har îl sărută 

Al său mister, in veacuri mai multe s-ajungă

Plânge sub nuc o ciocârlie cu creasta rară 

Curge o Doină, de nucul crengile-și înclină

Freamătă în vânt plopii, Luceafăr stea comoară

În zori se revarsă poeme-n lumină divinâ

Ecaterina Ostaficiuc 

14/01/2025

Florența.It