***

 Cățelușul șchiop - Elena Farago

Eu am numai trei picioare,

și de-abia mă mișc: țop, țop,

râd când mă-ntâlnesc copiii,

și mă cheamă "cuciu șchiop".

Frații mei ceilalți se joacă

cu copiii toți, dar eu

nu pot alerga ca dânșii,

că sunt șchiop și cad mereu!

Și stau singur toată ziua

și plâng mult când mă gândesc

că tot șchiop voi fi de-acuma

și tot trist am să trăiesc.

Si când mă gândesc ce bine

m-aș juca si eu acum,

și-aș lătra si eu din poartă

la copiii de pe drum!...

Cât sunt de frumoși copiii

cei cuminți, și cât de mult

mi-ar plăcea să stau cu dânșii,

să mă joc și să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet

sunt urâți, precum e-acel

care m-a șchiopat pe mine,

și nu-i pot iubi defel...

M-a lovit din răutate

cu o piatră în picior,

și-am zăcut, si-am plâns atâta,

de credeam că am să mor...

Acum vine si-mi dă zahăr

și ar vrea să-mi fie bun,

de-aș putea să-l mușc odată

de picior, să mă răzbun,

Dar îl las așa, să vadă

răul, că un biet cățel

are inima mai bună

decât a avut-o el.