***

 Colindul ulciorului 

       ADRIAN PĂUNESCU 

       Omar Khayyam mai duce dorul

Femeilor de pe la hanuri,

Ce fi-vor in curând ulciorul

Menit a potoli elanuri.

      Acolo unde el sfarşeşte

Povestea lui cu cai si iepe,

Ca-ntr-un coşmar, diavoleşte,

Povestea mea abia incepe.

    Tu te vei naşte iar din lutul

In care-ai coborât intreagă

Că te trezeşte sfânt sărutul

Care din toate te dezleagă .

     Şi - aşa cum tu fuseseşi vasul

Din care au băut drumeții

Ca un bolnav trezit mi-e glasul

Chemând din nou heralzii vieții.

        Aceşti drumeți care băură

Din trupul tău , şi vin, şi sânge,

Şi care cu-o duioasă pură 

Ştiau la piepturi a te stânge.

     Vor fi şi ei curând ulcioare

Din care o să torni cu mila

Un vin in birturi populare

In moi tacâmuri de argilă .

       Frumoaso , pune-ți altă haină  

Că vor urma aceleaşi chinuri,

Dar tu alege-n mare taină  

Pe cel mai negru dintre vinuri.

      Şi, cum sântem cu toți la masă ,

Şi vii şi morți , tot impreună ,

Tu, prin purtarea ta aleasă ,

Trecuta moarte ți-o răzbună .

     Şi -n brațele căldurii tale

Să - i porți pe cei ce te cântară ,

Poeți ce deveniră oale

Şi un Omar Khayyam de ceară .

      Ca el, care- ți dusese dorul,

Şi-n lut a zis că - ți vine bine

Omar , să fie el ulciorul,

Din care să te bem pe tine.