Poem pentru soția mea
Ne-am cunoscut demult... ce întâmplare,
ningea și-atunci cu fulgi de peruzea,
era senină, caldă, zâmbitoare,
eram nebun, ca astăzi după... ea.
Mi-a fost și zbor, mi-a fost și alinare,
poemul meu ce nu l-am putut scrie,
nevoia mea de liniște, iertare,
când rătăceam prin tine... poezie.
Când valuri ne-au lovit, s-au dus cu toate,
ca două stânci îmbrățișate-am stat,
a fost de-ajuns o-atingere și poate
o sete de-a avea tot ce-am visat.
O văd și azi cum lunecă-n zăpadă
și râde cum doar ea să râdă știe,
cât o iubesc, dacă-ar putea să vadă
ar râde iar ca de-o copilărie.
E ziua ei. E mare sărbătoare
la mine-n cântec și la mine-n casă.
Îi pun în palme sufletul și-o floare:
Să îmi trăiești iubirea mea frumoasă!
La mulți ani fericiți și frumoși, Lili!
versuri: Ioan Grigoraș
Din volumul Ceremonia Iubirii - Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu