***

 DINSPRE APOI 

Sub care răsărituri stau ascunse 

Hergheliile de vise netrăite, 

La ora când umbrele mi-s duse 

Pe creste de talazuri încrețite?

De ce țipă marea în ecouri, 

De parcă ziua spre cer, ar fi bătătorită, 

Și n-ar mai ști de nouri;

Și-n câte calendare se vrea iubită?

De ce mai crezi în necuprins, 

Căci pasul meu e veșnic rătăcit,

Și un infinit de dor aprins

Doar prin tăcere e răstălmăcit?

Și cine să-mi înțeleagă graiul, 

Dacă nu acela care ești, 

Căci uneori, cuvântul îmi e ca paiul 

Prin oceanul de iubire unde unduiești?

Sub care răsărituri stau ascunse 

Hergheliile de vise netrăite?

Și cine mână misterele nepătrunse 

Dinspre apoi spre inimi însoțite?

✍️ Vasilica Purice 

    2 Ianuarie 2025