***

 Usucă-mi lacrimile ce le-am plâns 

Un biet copil, sedus de primăvară, 

mi-am vândut sufletul, ca un nebun,

și-am fost, din inocență, tras pe sfoară,

de am crezut că n-am să mai compun.

Deși mi-am dat, atunci, inima, toată,

precum un vas ceramic și-am fost spart,

tu m-ai găsit și vreau încă o dată

să mai iubesc, cu nimeni să te-mpart,

să ne trăim pe viață și pe moarte,

cu trup și suflet pot să-ți aparțin

și nu mai scriu versuri cu inimi sparte,

dacă la tine, zilnic, mă închin.

Tratează-mi rana, chiar dacă-i adâncă,

usucă-mi lacrimile ce le-am plâns,

și-ți desenez, nu pe nisip, pe-o stâncă

un infinit fără să fiu constrâns.

Lasă tandrețea ce pulsează-n tine

să mă purifice, de-s blestemat,

și n-am să mai privesc spre cabotine,

să-mi fii, mereu, tu, singurul păcat!

versuri: Ioan Grigoraș