***

 POVESTEA DE DRAGOSTE DE PE TITANIC

Cea mai cunoscută poveste de dragoste legată de Titanic – cea dintre personajele interpretate de Leonardo DiCaprio și Kate Winslet în filmul omonim – este una fictivă și pune în umbră cea mai frumoasă astfel de poveste de pe pachebotul scufundat pe 15 aprilie 1912, care a existat în realitate.

Isidor și Ida Straus apar doar într-o scenă scurtă a celebrului film „Titanic” din 1977 – cei doi bătrâni care se întind în pat împreună, se iau de mână și își așteaptă moartea, după ce pachebotul începe să se scufunde și toată lumea de la bordul lui este disperată să se salveze.

Cuplul germano-american înstărit a renunțat la locurile de pe bărcile de salvare și nu a încercat să scape în timp ce RMS Titanic se scufunda în Oceanul Atlantic.

Povestea de dragoste dintre Isidor și Ida Straus

Încă de la început, părea că Isidor și Ida Straus erau sortiți să fie împreună. Aveau aceeași zi de naștere, 6 februarie, erau amândoi de origine evreiască și amândoi au emigrat din Germania în America la începutul vieții lor.

Cuplul s-a căsătorit în anul 1871. Isidor a lucrat pentru afacerea tatălui său – L. Straus & Sons – care era o marcă de ceramică, integrată ulterior în departamentul de sticlă și porțelanuri de la Macy’s. A muncit din greu, ajungând în cele din urmă să fie coproprietar al întregului lanț Macy’s.

Ida Straus a fost atât o gospodină, cât și o mamă foarte ocupată, cuplul având împreună șapte copii. Unul dintre copiii lor, Clarence, a murit în jurul vârstei de doi ani. Chiar dacă Isidor a avut mult de lucru – pe lângă îndatoririle sale de membru al Congresului Statelor Unite timp de un an – se spune că cei doi soți erau deosebit de apropiați.

Ori de câte ori Isidor călătorea în interes de serviciu, cei doi își scriau unul altuia. Erau foarte îndrăgostiți și detestau să fie departe unul de celălalt.

„A lor era dragostea dintre soț și soție, atât de frumoasă printre cuplurile vechi care au trecut împreună prin furtunile vieții. Cu greu puteau fi găsiți doi îndrăgostiți mai devotați”, își amintea verișoara lui Isidor, Samuel Bessinger.

Pe măsură ce lucrurile se desfășurau după ce vestea scufundării Titanicului a apărut în Statele Unite ale Americii, Bessinger se pare că știa deja care era destinul cuplului.

„Cunoscând-o pe doamna Straus așa cum o cunoașteam noi, am fost siguri că, în loc să-și părăsească soțul, a rămas pe navă. Dacă lui nu i s-a permis să intre într-una dintre bărcile de salvare amândoi au fost fără îndoială pierduți”, a mai spus ea.

Tragedia ce le-a adus moartea

Deținători ai biletului nr. 17483, atribuit la cabina C55, Isidor și Ida Straus nu au plănuit inițial să călătorească la bordul RMS Titanic din Southampton. De fapt, nici măcar nu erau programați să se afle în Europa la momentul respectiv, potrivit Encyclopedia Titanica.

În orice alt an, cei doi ar fi fost în vacanță în sudul Californiei cu partenerul de afaceri al lui Isidor, A. Abraham. Însă, acesta a murit subit, astfel că Isidor și Ida Straus au făcut o schimbare de ultim moment și au hotărât să plece într-o vacanță europeană.

Ei urmau să se întoarcă acasă, la New York, împreună cu menajera lor britanică recent angajată, Ellen Bird. Cu toate acestea, din cauza unei greve a cărbunelui ce avea loc în Anglia la acea vreme, vasul pe care plănuiau să îl ia acasă a trebuit să cedeze cărbunele unei alte nave.

Acest nou vas, mult mediatizat, își făcea călătoria inaugurală și probabil că a fost o schimbare de plan interesantă pentru cuplul înstărit aceea de a se urca la bordul pachebotului de lux numit RMS Titanic.

„Unde mergi tu, merg și eu”

După ce au început evacuările în acea noapte fatidică de 15 aprilie 1912, Ida Straus și soțul ei se aflau pe punte lângă barca de salvare. Colonelul Archibald Gracie, un pasager care se împrietenise cu Isidor, a încercat să o convingă pe Ida Straus să se urce într-o barcă de salvare.

Aproape că a făcut-o – dar cum Gracie i-a oferit apoi lui Isidor un loc pe barcă datorită bogăției și statutului său, Isidor a refuzat categoric, deoarece mai erau femei și copii care încă nu se aflau pe bărcile de salvare.

„Nu voi merge înaintea celorlalți oameni”, a declarat el. Ida a rămas alături de Isidor, spunând: „Am trăit împreună timp de mulți ani. Unde mergi tu, merg și eu”.

Cuplul s-a asigurat că noua lor menajeră a ocupat un loc pe o barcă de salvare. Ida s-a dezbrăcat de o haină lungă de blană de nurcă și i-a oferit-o, pentru a-i ține de cald, spunându-i că ea nu va mai avea nevoie de ea.

Din nou, cineva care se urca la bordul bărcilor de salvare i-a oferit Idei un loc. Știind că soțul ei nu se va îmbarca până când fiecare femeie și copil nu va fi evacuat, ea a continuat să refuze.

Moartea celor doi soți, diferită față de cea prezentată în film

Însă, moartea celor doi soți ar fi fost diferită față ce cea prezentată în film, pentru că în realitate nu s-ar fi întins în patul din cabina lor. Ultima dată când cineva i-a văzut, Ida și Isidor stăteau unul lângă altul pe scaunele de pe punte, în timp ce nava continua să se scufunde. În cele din urmă, oceanul i-a înghițit.

După ce a fost salvată de pe barca de salvare, menajera lor, Ellen Bird, a spus povestea soților Isidor și Ida Straus, iar aceasta a impresionat o lume întreagă.

În cele din urmă, corpul lui Isidor a fost găsit. Într-un buzunar al său se afla un medalion din aur și onix cu fotografiile copiilor săi mai mari. Avea încă pe el paltonul cu blană. Pe de altă parte, trupul Idei Straus nu a fost recuperat niciodată și nici cel al valetului cuplului, John Farthing.

Parcul Straus din Manhattan poartă numele cuplului Ida și Isidor Straus. O statuie din bronz a unei nimfe care domină apa în interiorul parcului le este, de asemenea, dedicată. Modelul pentru statuie a fost Audrey Munson, considerată pe scară largă ca fiind primul supermodel al Americii.

După salvarea lui Ellen Bird, aceasta a contactat-o pe fiica cuplului, Sara, pentru a returna haina de blană de nurcă a lui Ida. Sara i-a mulțumit, dar i-a spus: „Această haină este a ta. Vreau să o păstrezi în memoria mamei mele”.

Isidor este înmormântat la cimitirul Woodlawn din Bronx, New York – cu un cenotaf pe care scrie: „Multe ape nu pot stinge dragostea – nici inundațiile nu o pot îneca”.