***

 AMINTIRI DESPRE NICU CEAUȘESCU

Lucian Ioan Tudor din Bacău, sibian la origine, coleg cu Nicu Ceaușescu, în perioada în care urmau cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității din București (1970-1975) îşi amintea într-un interviu publicat de Adevărul, în 2015, că Nicu Ceaușescu era politicos, învăța bine, avea gărzi personale de securitate și bani – bancnote de 100 de lei nou-nouțe” -, cu care nu cumpăra nimic.

Din aceeași generație au mai făcut parte Jean Maurer, fiul lui Ion Gheorghe Maurer, şi Horia Constantinescu, băiatul lui Miron Constantinescu, rectorul Academiei „Ștefan Gheorghiu“, președintele Marii Adunări Naționale.

„ÎNVĂȚA BINE Şi ERA ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE FIRMĂ”

„Nicu Ceaușescu era un student care învăța bine”, afirmă fostul lui coleg de facultate. Era îmbrăcat în haine de firmă, cu bani în buzunar, dar chibzuit în cheltuirea lor şi nu plătea niciodată nota de plată a colegilor.

„Avea oameni care se ocupau de existenţa lui. Lângă el era în permanenţă George Mihalache, care-l ajuta în orice problemă s-ar fi ivit, iar după ore era pregătit în cadrul universităţii de asistenţii Ţugulea şi Marian. Avea şi gărzi personale de la Securitate, care-l păzeau la orice ieșire în afara universității. Îi cunoșteam şi noi”.

„ERA FOARTE POLITICOS şi VENEA CU MAȘINA LA CURSURI”

„Pot spune, după cinci ani de facultate, dar şi în ocaziile în care l-am mai întâlnit, până în 1989, că Nicu Ceauşescu era foarte politicos, atât la ore, cu profesorii, cât şi cu noi, colegii de facultate. La şcoală venea cu mașina, avea un Renault 16 TS, ediţie limitată, primit cadou după semnarea contractului Dacia cu Renault și mai avea şi un Audi 100. Atât el, dar şi Maurer şi cei care aveau mașini, ne luau şi pe noi”.

„AVEA PERMANENT BANI LA EL”

„Nicu (Ceaușescu) avea permanent bani la el, foi de 100 de lei nou-nouțe, dar nu se mânca sau bea pe banii lui. Nu ne plătea țigările sau băutura. Avea un joc, dar nimeni nu a reușit să prindă suta de lei, în cădere. Pot spune că Nicu a fost un bun coleg, dar prietenii lui erau în altă parte, se vedea clar că aparține de o altă lume“, afirmă Tudor Lucian.

„NOTA 3 LA FRANCEZĂ”

Un amănunt se refera la ziua în care acesta a susținut examenul la franceză. „Nu se pregătise la acest examen, (n.r. profesoara) l-a întrebat apoi cum se numește. Când a zis Nicu Ceaușescu, profesoara l-a întrebat dacă Nicu este numele de familie. I-a pus 3. Nicu s-a urcat în mașină și s-a dus direct la facultate, unde s-a trecut imediat de la limba franceză, la opționalul de engleză, limbă pe care o vorbea destul de bine. Profesoara nu a mai avut cum să-i treacă nota proastă, nu l-a mai găsit în catalog, dar nici nu a avut de suferit în vreun fel, chiar dacă i-a pus această notă“.

„CĂMINUL STUDENȘESC DE LA MĂGURELE, COPIAT DUPĂ CEL DIN SUA”

Pentru Valentin şi Nicu, Institutul de Fizică de la București a fost mutat la Măgurele Studenţii din cadrul Facultății de Fizică din București, care au fost în generație cu Nicu Ceaușescu, au terminat facultatea la Măgurele. Regimul comunist a ridicat acolo un cămin, cu apartamente, copie după unul din campusul din Massachusetts, SUA. Studenții stăteau câte doi în cameră, în apartamente luminate de 15 becuri, cu două camere, cu baie.

„Toți AM FOST Repartizați În Bucureşti”

„Nu se comparau condițiile cu cele din campusul din Bucureşti.

Ca să fie echitabil totul, grupa de biofizică, din care făcea parte şi Nicu, a primit repartiție în Bucureşti.

Eu, împreună cu Nicu Ceaușescu şi cu Ladislau Farcaş (care a ajuns apoi profesor universitar la Berkeley, în SUA, unde a plecat cu un alt evreu băcăuan, Aurel Faibiş, în 1976), am organizat banchetul de finalizare a facultății, pe 25 mai 1975.

Nicu a adus toată băutura, pentru mâncare ne-am implicat toți. A fost frumos.”

LA PETRECERI, NICU CEAUȘESCU „RECITA DIN COȘBUC”

„Lui Nicu Ceaușescu, la un pahar, îi plăcea să recite poeziile lui George Coşbuc, pe care le ştia pe dinafară. Despre Nicu se spune că-i plăceau femeile, este adevărat, că peste medie. Era o singură colegă, Filip se numea, cu care avea relații mai strânse, dar în rest, era foarte discret. Nici de băut nu bea mult, nu-şi permitea să greșească flagrant. De ficat s-a îmbolnăvit de tânăr, de prin 1982, din cauza alimentaţiei, cred eu. Mâncarea pe care o primea era făcută la „Casa de comenzi Mercur“, era verificată, controlată sub aspectul integrității. În general, Nicu şi Valentin nu cumpărau nimic“, afirmă Lucian Tudor.

În mediul universitar al Facultății de Fizică era cunoscută pasiunea fiilor lui Nicolae Ceaușescu faţă de studiul fizicii. Valentin Ceauşescu, fiul cel mare al familiei Ceausescu, a urmat cursurile Facultății de Fizică din Bucureşti, iar în perioada 1967-1970, ale Imperial College din Londra.

„VALENTIN CEAUȘESCU ERA PASIONAT DE ȘTIINȚĂ”

„Valentin (Ceaușescu) și-a dat doctoratul în 1974. Era mai mare ca noi, dar l-am cunoscut. Dacă Nicu era pasionat şi de politică și toți știam că lui i se pregătește o carieră în acest sens, fiul mai mare al soților Ceaușescu era pasionat doar de știință. Era foarte bine pregătit. La Londra plecase cu Victor Gheorghiu, care a ajuns apoi profesor universitar. Lucrarea lui de doctorat a stat, până să fie validată, un an la Institutul de Fizică Atomică. Oricine putea să o consulte, era originală“ – afirmă Tudor Lucian.

„RECOMANDAREA LUI NICU CEAUȘECU M-A AJUTAT”

Tudor Lucian a primit repartiție la Uzina de Reparații Avioane (URA), actualul Aerostar Bacău. Lucra doar de trei luni în fabrică ca stagiar. La acel moment, uzina număra peste 1.700 de angajați.

„Nicu Ceaușescu a fost un bun coleg. După terminarea facultății, când Nicu făcea armata, a venit la Bacău cu comandantul de la Bobocu, pentru a lua un avion de pregătire L29.

L-a întrebat atunci pe directorul Eugen Pascariu de mine, că vrea să mă întâlnească, că am fost colegi. Chiar dacă nu am fost găsit atunci, întrebarea lui, recomandarea lui, m-a ajutat foarte mult în unitate. Am fost văzut cu alți ochi.

Apoi, Nicu, în 1987 a ajuns secretar al județului Sibiu (echivalentul funcției de președinte al Consiliului Județean Bacău). L-am vizitat la județeana PCR din Sibiu. M-a primit cu bucurie, rămăsese același bun coleg ca întotdeauna. M-a întrebat dacă mi-e bine la Bacău, dacă doresc ceva. Nu i-am cerut niciodată nimic„.

„ERA IUBIT DE OAMENII DIN SIBIU”

„L-am mai întâlnit cu 6-7 luni înainte de Revoluție, nu era prea optimist în privința viitorului, era însă bucuros că este departe de București, că trăiește cum îi poftește inima.

În Sibiu era iubit de oameni, nu avea dușmani. Mi-a părut rău pentru ce a pățit după Revoluție şi mi-a plăcut cum l-a apărat, cu decenţă, Paula Iacob“, a mai spus fostul coleg al lui Nicu Ceaușescu.

Tudor Lucian s-a născut în Sibiu (26 octombrie 1951). După finalizarea cursurilor Facultății de Fizică din București (1975), specializarea fizică nucleară, a ajuns la Uzina de Reparații Avioane din Bacău. A lucrat în laboratorul fabricii, ca fizician, iar din 1982 până în 1997, a condus biroul-laborator. Tot aici şi-a cunoscut şi soția, cu care are doi copii. Înainte de 1989, în interes de serviciu, a vizitat mai multe ţări din URSS, dar şi Germania Federală. După 1997, a condus o fabrică care producea componente hidraulice.