Suită neamului uitat, dar nu pierdut
Cântul VII — A
REGI și EROI (e)
Înțelepciunea domnește între hotare
(De la Dromihete prin Zalmodegikos către.... )
Prolog
În veacul în care munții și marea s-au întâlnit,
Sub ceruri de Carpați și a Dobrogei legendă-n mit,
Au domnit doi mari stăpâni cu sceptru și cuvânt,
Zamoldegikos și Dromihete fii din înțelepciune și pământ.
Unul în ținutuitul valurilor, cu braț strâns peste țărm, ținea dreptatea-n vorbă și în lege. Dobrogea îi era leagăn, iar glasul, scut de pace și Dromihete, muntean, cu sânge de ostaș ce scoate spada ca ultimă soluție, înțelept prin pilda lui, care a ajuns ecou peste veacuri.
Zalmodegikos ținea strajă dreaptă, în cetate și pe deal, la mal de ape line, purtând cuvânt de lumina. Două scuturi ale unei ramuri din rădâcini străvechi, un legământ tăcut între munți, ape și vechi fântâni, un domn care-n istorie încă așteaptă să se-aprindă, căci în istoriei se-aud și vechii zei, ce-au străbătut ecoul acesteia, cât și cei noi care șoptesc :
ZAMOLDEGIKOS
(Domn între Greci și Geți)
Pe marginea de mare, sub cer cu vânturi line,
Un nume s-a-ncrustat în piatra din ruine.
Zamoldegikos, rege al geților din mare,
Cu vorbă cumpătată și gând de alinare.
N-a prăvălit cetăți, n-a aprins foc de ură,
Ce venita ca un sol, cu pacea-n mână dură.
Histria - veche vatră - i-a dat un semn măreț,
Că-n vorba lui domnește dreptatea făr' de preț.
Șaizeci de fii trimiși, zălog de închinare,
S-au întors vii acasă în a lor alinare.
Căci regele nu leagă cu lanț și pizmă grea,
Ci cu o lege dreaptă ce nu se rupe-n ea.
Pe piatră dăinuiește, în alfabet elin,
Scris: „Zamoldegikos, stăpân de neam divin.”
Cu secole-nainte de marii regi ce vin,
El a domnit cu mintea și nu cu spada-n sân.
Și azi, prin Histria, când vântul trece-n șoapte,
Se-aude-n crăpături o taină fără moarte.
Nu zeu a fost, nici mit cu ochii de văpaie,
Ci Om ce-a dus cuvântul 'nainte de războaie.
Dar în privirea-i blândă, o urmă se desface,
De Zamolxis cel vechi, ce-n sânge-l ține-n pace.
Nu ca un preot sfânt, ci ca un fiu de lut,
Ce a ținut viu focul în cuvânt făcut.
Zalmodegikos — nume de foc, de țărână,
Zemel din glie, pământul din taină,
Iar *g’el strălucește din zorii ce se scurg,
Lumină ce-n piepturi de geți: ce încă curg.
🗝️🗝️🗝️
Autor IO : Lucian Bliar
P. S.
Epilog
Zamoldegikos a fost un domnitor get din secolele IV–III î.Hr., atestat prin inscripții și monede descoperite în Dobrogea, în jurul cetății Histria. Purta titlul de basileu, ceea ce însemna nu doar rege, ci un stăpân cu autoritate sacră și politică, recunoscut ca judecător și păstrător al legii în mijlocul triburilor. El nu era un simplu războinic, ci un conducător ce ținea la dreptate și echilibru, un mediator ce lega comunitățile prin cuvânt și înțelepciune, nu prin forță brutală. Zamoldegikos a fost simbolul demnității getice, o punte între lumea ancestrală și schimbările ce aveau să vină în istoria acestor meleaguri.
Semnat IO : Lucian Blidar
