$$$

 "Jocul ielelor"

                   Camil Petrescu 

      (22 aprilie 1894 – 14 mai 1957)

       Titlul, "Jocul Ielelor", sugerează natura iluzorie a idealurilor și a dreptății, sugerând că personajele sunt prinse într-un joc mortal, influențat de forțe iraționale, asemănător cu cel al ielelor din folclor. "Jocul Ielelor" este o dramă psihologică modernă, profundă, care explorează dilemele intelectualului modern confruntat cu o lume contradictorie care explorează lupta acestuia cu idealurile sale într-o societate mediocră. 

                                 *

     Câteva citate celebre din "Jocul ielelor " de Camil Petrescu:

        "Trece flăcăul prin pădure, aude o muzică nepământească şi vede în luminiş, în lumina lunii, ielele goale şi despletite, jucând hora. Rămâne înmărmurit, pironit pământului, cu ochii la ele. Ele dispar şi el rămâne neom. Ori cu faţa strâmbă, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate coborî pe pământ. Aşa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place să fie văzute goale de muritori."

                             

     "Uneori nu mă mai înţeleg nici eu. Sunt clipe în viaţa mea pe care, când mi le amintesc, mă îngheaţă un fior din cap până în picioare. Rătăcirile astea din viaţa mea... câtă josnicie inutilă... Mi-e silă de mine... Gândesc uneori că sunt în mine două fiinţe: una josnică, mărginită şi laşă... Of! Mi-e scârbă de tot şi totuşi există în mine o fiinţă care suferă, care plânge... care sângerează pentru toate josniciile celeilalte!"

     

     "Totul în lume este coruptibil... Nimic nu e întreg şi frumos... şi nici nu poate deveni... Toate se îndeplinesc numai până la o palmă de pământ. Totul e altfel de cum era aşteptat... cel mai frumos măr are viermele în el... "

      "O iubire care nu e eternă, nu e nimic, iubirea este totul sau nu este nimic."

                      

      "Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă."

      "Doi inşi care se iubesc nu mai sunt oameni."

      "Florile rezistă mai puțin decât buruienile care se... adaptează..."

       "Să simți că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul." 

                                  *

        În folclorul românesc, ielele sunt ființe supranaturale, frumoase, dar și periculoase, care ademenesc și pierd oamenii. Personaje mitologice prezente în folclorul românesc pe toată întinderea teritoriului nostru, cunoscute și ca Stăpânele Vântului, ele sunt adesea prezentate ca niște fecioare despletite, foarte frumoase, care cântă, dansează și îi pedepsesc pe cei care îndrăznesc să se apropie de ele.