$$$

 Antoni Gaudi, arhitectul lui Dumnezeu

Antoni Placid Gaudí s-a născut pe 25 iunie 1852 la Riudoms, un sat situat la 4 kilometri de Reus, în provincia Tarragona, fiind al cincilea și ultimul copil al arămarului Francesc Gaudí și al Antòniei. Arhitectul va mărturisi mai târziu că a descoperit sensul spațiului în atelierul tatălui său, prin țevile ondulate pe care le manevra acesta.

Gaudí nu a avut niciodată o stare de sănătate prea bună, încă din copilărie fiind diagnosticat cu reumatism. Problemele de sănătate îl împiedicau să se joace cu alți copii, dar Antoni compensa cu numeroase plimbări, obicei pe care l-a păstrat până la sfârșitul vieții sale.

Doi dintre frații săi au murit la vârste fragede, la 2 și 4 ani. Un alt frate mai mare, Francesc, a murit în anul 1876 din cauze necunoscute, imediat ce obținuse diploma în medicină, iar moartea lui a fost urmată de cea a mamei. De asemenea, sora mai mare a arhitectului, Rosa, a murit în anul 1879, lăsându-și fiica în responsabilitatea lui Gaudí, singurul frate rămas în viață. Viitorul artist s-a mutat la Barcelona, împreună cu tatăl și nepoata sa.

Antoni Gaudí a obținut titlul de arhitect în 1878. Este momentul când îl cunoaște pe Eusebi Güell i Bacigalupi, bogatul industriaș care, văzând una din operele originale ale lui Gaudí, a fost fascinat de talentul tânarului artist. Dorind să-l cunoască, l-a invitat în casa lui și au început astfel o relație de admirație reciprocă și prietenie care a durat până la moartea omului de afaceri. Acesta i-a oferit arhitectului posibilitatea financiară de a realiza cele mai importante opere ale sale: Palatul Güell, Parcul Güell, Cripta Güell, Pavilionul Güell.

Parcul Guell este decorat în stilul unic al lui Gaudi, are forme ondulate asemănătoare unor râuri de lavă, pasaje acoperite cu coloane de forma unor copaci, stalactite și forme geometrice. Multe din suprafețe sunt acoperite cu bucăți de ceramică sau sticlă colorate în stil mozaic numit Trencadis, creat din cioburi sparte de faianță.

Când Gaudi a preluat proiectul zona a fost defrișată, dar el a ordonat plantarea unei noi vegetații, alegând speciile mediteraneene cele mai potrivite pentru acest teren: pini, salcâmi, stejari, eucalipt, palmieri, chiparoși, smochini, migdali.

Gaudi și-a dedicat în întregime viața profesiei sale, rămânând necăsătorit. A fost atras de o singură femeie, profesoara Josefa Moreu, dar sentimentele nu au fost reciproce și apoi Gaudi s-a refugiat în munca sa.

În 1883 arhitectul a început să muncească la construcția catedralei Sagrada Família, finanțată din fonduri publice, și a continuat să lucreze la acest proiect până la moartea sa.

Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentându-i pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos. Catedrala are trei fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) și a Patimilor (spre vest). Fațada Nașterii este cunoscutǎ și sub denumirea de fațada Vieții sau a Bucuriei ori a Crăciunului, iar sculpturile de aici sunt inspirate din capitolele din Biblie referitoare la copilăria lui Iisus. Fațada Patimilor este denumită așa după Patimile lui Iisus, respectiv, durerea, sacrificiul si moartea și, ca și celelalte fațade, are trei intrări, ce reprezintă mila, speranța și credința, și 4 turnuri. Fațada Gloriei este principala fațada a catedralei și aici va fi intrarea principală în biserică, atunci când ea va fi terminată, în 2026.

Odată cu trecerea anilor, arhitectul a devenit din ce în ce mai devotat Bisericii Catolice, a adoptat un stil de viaţă ascetic, îmbrăcându-se ca un muncitor, ţinând deseori post, iar în ultimele luni ale vieţii a dormit într-o cămăruţă de pe șantierul catedralei.

Pe 7 iunie 1926, Antoni Gaudi a fost lovit de un tramvai. Grav rănit, având sângerări puternice, acesta încă mai respira, dar, din pricina faptului că îşi neglijase aspectul, a fost confundat cu un cerşetor şi a fost transportat la Spitalul Santa Creu, unde erau duşi vagabonzii şi săracii oraşului. Pentru că nu avea acte la el, identificarea a fost imposibilă.

A doua zi, capelanul catedralei Sagrada Familia a vizitat spitalul şi l-a recunoscut pe Gaudi, moment în care doctorii au încercat din răsputeri să îl salveze. După trei zile însă, marele arhitect se stingea într-o cameră mică a Spitalului Santa Creu. Pe 12 iunie a avut loc slujba de înmormântare, procesiunea pornind la spital şi terminându-se la Sagrada Familia.