Noaptea de Sânziene
Se prind în horă, în noaptea de Sânziene,
Zânele bune și frumoase, ce murmură un lung descântec,
S-alunge duhuri necurate strecurate în poiene
Și zânele cele rele ce ne conduc spre eșec.
Se aprind ierburi aromate, să purifice pământul.
Trupul curățat de boală să se-nalțe lin în vânturi.
Fecioarele se scaldă-n roua câmpului ce-i neumblat,
Să le-aducă-n pragul casei feciorul cel sprâncenat.
Mândră, fecioara pășea în veșmântul popular,
Prin pădurea cea umbroasă, strângând frumosul pieptar
Pus peste ia cu flori, primită-n dar de la mumă
Și catrința ce-i țesută de bunica ce stă-n rugă.
Se deschid porțile cerului, duhuri dragi ne vin în casă.
Noaptea-i nebuloasă tare, ielele încep să țeasă
Covor ce-i plin de magie, decorat cu dibăcie
Cu flori mici de sânziene găsite sub salcie.
Ionela Micu - 19.06.2025
(D.A.R)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu