$$$

 Plecarea ta

Când ai plecat, s-a frânt în mine-o stea,

iar cerul s-a-nveșmântat în plumb și gheață,

Mi-ai smuls din piept lumina ce-o aveam,

lăsându-mă cu-n gând fără speranță.

Te-am strigat mut, în vis și-n amintire,

în fiecare colț din gândul meu tăcut,

Dar pașii tăi s-au stins fără oprire,

și-o liniște pustie m-a durut.

Ai fost un vis ce n-a știut să stea,

un foc aprins doar pentru-o clipă scurtă,

Dar inima mai bate-n urma ta,

sperând să nu fi fost doar o nălucă...

Am adunat tăcerile-n cuvinte,

să-ți spun ce n-am avut curaj să spun,

Dar vântul le-a purtat în zări prea sfinte,

 Eu rămânând c-un dor cumplit, nebun. 

Și, totuși, dacă tu vei reveni,

să știi că te aștept sub ploaia vie,

Cu brațele deschise către cer 

în locul unde-ai fost și ești făclie. 

LID'O