$$$

 S-a întâmplat în 26 iunie1877

Lucia Stan

: În această zi, a avut loc un schimb de focuri între artileria română şi cea otomană în zona Calafat-Vidin în vederea pregătirii trecerii Dunării de către trupele ruse. Î

n acest schimb de focuri de artilerie, a căzut la datorie sergentul Constantin Popescu, considerat a fi prima jertfă românească în Războiul de Independenţă. La 22 iunie 1877, trupele ruse, sub comanda marelui duce Nicolae, trec Dunărea pe la Galaţi şi Brăila, apoi, la 27 iunie1877, pe la Zimnicea şi înaintează în Balcani. Pentru facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense a căilor de comunicație turcești. Rușii au beneficiat din plin de sprijinul artileriei române și, după un atac energic, au cucerit pe 4 iulie cetatea Nicopole.

Domnitorul Carol şi prim-ministrul Ion Brătianu au propus, de la început, o cooperare militară româno-rusă pe bază de co-beligeranţă la sud de Dunăre ceea ce asigura tacit recunoaşterea independenţei României. Dar, ţarul Alexandru, nevrând să îşi asume vreo obligaţie faţă de România, s-a împotrivit oricărei colaborări iar experţii săi apreciau că armata ţaristă îi putea înfrânge prin efort propriu pe otomani.

Sergentul Constantin Popescu făcea parte din Bateria de artilerie „Ştefan cel Mare”. Bateria „Ştefan cel Mare” a fost o baterie de coastă amplasată pe malul Dunării în timpul Războiului pentru Independenţă din anii 1877-1878. Marele Cartier General a decis transformarea localităţii Calafat, judeţul Dolj, într-un punct puternic fortificat, ca parte a operaţiei de acoperire a Dunării în timpul Războiului pentru Independenţă. Începând cu anul 1876, au fost construite mai multe baterii pe malul Dunării care aveau rolul de a se opune forţelor turceşti de pe malul opus al fluviului. Aceste baterii au deschis ostilităţile împotriva Imperiului otoman în momentul în care România a intrat în Războiul pentru Independenţă. Construcţia de noi baterii a continuat până în anul 1877, în funcţie de nevoile armatei. Au fost construite pe malul Dunării un număr de zece baterii, puse sub comanda unică a maiorului Nicolae Dimitrescu-Maican, cu un efectiv total de trei sute douăzeci militari. Fiecare baterie a primit un nume sugestiv din istoria românilor. Numele celor zece baterii de artilerie construite la Calafat în timpul Războiului pentru Independenţă sunt: Carol, Elisabeta, Mircea, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Renaşterea, Independenţa I, Independenţa II, Perseverenţa şi Basarabia.

Bateria Ştefan cel Mare a fost construită în lunile iunie-iulie 1877, împreună cu alte trei baterii: Mihai Bravu, Renaşterea, Independenţa I şi Independenţa II, ca urmare a creşterii necesităţilor armatei române de a se proteja de eventuale debarcări turceşti pe malul românesc al Dunării. Aceste baterii se adăugau celor trei baterii deja existente la începutul războiului (Carol, Elisabeta şi Mircea). Bateria Ştefan cel Mare era dotată cu patru tunuri calibru 121,3 mm din dotarea armatei teritoriale şi cu tunuri Krupp, calibru 78,5 mm. O parte a bateriei era deservită de militari din marina militară românească, iar altă parte chiar de pompieri. Sergentul Constantin Popescu, primul căzut lșa datorie în acest război parte din bateria comandată de locotenentul Elefterie Dănescu, care aparţinea de Regimentul 1 Artilerie. În memoria eroului, s-a ridicat un monument în anul 1882, pe care scrie: „În amintirea primului oştean căzut în Războiul româno-ruso-turc. Serg. Popescu Constantin"