miercuri, 8 ianuarie 2025

***

 Tăiatul porcului în America. (text preluat)

“De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat. După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. 

Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet!

Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă.

Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cât cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului. 

N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sânge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atâta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mână, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu stie engleză foarte bine, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție. Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cârnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. 

Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital. 

Traiască globalizarea ! ”

**#

 CAFENEAUA UMORULUI:

O femeie pătrunde val-vartej în secretariat şi cere să vorbească neapărat cu directorul.

- E în delegaţie, spune secretara.

- Sunt soţia lui.

- Toate spuneţi la fel, doamnă, continuă calmă secretara.

*†*

 #Revelion


1. Până la jumătatea sec.XIX, românii au celebrat Anul Nou în ziua de Crăciun. Sărbătoarea Anului Nou, după ce a fost despărțită de sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului și mutată pe data de 1 ianuarie, s-a numit Crăciunul Mic, Îngroparea Crăciunului, Îngroparea Anului, și în final, Revelion.


2. Regele Carol I a fost primul care organiza un mare bal de 1 ianuarie la palat - unde puteau fi și peste 2.000 de invitați - după moda petrecerilor de Anul Nou din Occident, dar înainte de 1900 nu sunt informații că ar fi fost folosit numele de Revelion.


3. Prima petrecere grandioasă de Revelion a fost organizată la finele anului 1903, în Ploieşti, de către prefectul Luca Elefterescu în clădirea unde se află astăzi Muzeul Ceasului. Din meniu au făcut parte curcanul în aspic, sarmalele, baclavalele şi şase torturi care i-au descumpănit pe cofetari pentru că nu aveau scrise nume, ci anii 1903 şi 1904, ceea ce nu se mai pomenise până atunci. Eii au lucrat atunci aproape zece ore pentru cele şase torturi cu creme şi glazuri diferite, precum şi pentru numeroase tăvi cu baclavale, bezele, cornuleţe cu miere şi multe alte dulciuri.


4. Termenul de “revelion” a fost adaptat într-un mod cu totul original: petrecerea de ”bulion”. „În ziua de 27 decembrie 1903, bunicul meu s-a pomenit acasă cu Iancu, omul de încredere al lui Luca Elefterescu (deputat, avocat, petrolist, om de afaceri şi prefect de Prahova). – Dom’ Miai, vrea dom’ dipotat ca vineri să te înfăţişezi la dânsul cu tot ce-ţi trebuie… – Da, ce – se miră cofetarul – doar nu-l cheamă Vasile ? – Nu-l cheamă, da se face foc dacă nu te duci. Are un chef mare, de Anul Nou… Îi zice petrecerea de bulion, moda franţuzească“, menţiona istoricul ploieştean Paul D. Popescu. 


5. În 1957, TVR a produs primul Revelion televizat din istoria sa. Petrecerea la care erau invitaţi artiştii cei mai cunoscuţi ai vremii s-a desfăşurat într-un studio improvizat de pe strada Moliere. Pe atunci, TVR avea un singur car de reportaj şi 150 de angajaţi. Cleo Stieber, una dintre primele crainice ale TVR, a deschis atunci programul pentru Revelionul 1957 cu mesajul: „Cu prilejul Anului Nou, vă urăm «La mulţi ani!». Permiteţi-ne să vă oferim în dar un program din cântecele şi jocurile noastre româneşti. Ridicăm paharul în sănătatea voastră! Pentru pacea şi fericirea noastră, a tuturor!”. 


6. În anii 70 televizorul a devenit tot mai important fiindcă programul de Revelion era printre cele mai așteptate din an datorită numeroaselor scenete cu actori mari. Foarte populare erau și reluările cu ”Dacă doriți să revedeți..” pe 1 și 2 ianuarie.

***

 CAFENEAUA UMORULUI:

Un beţiv merge pe stradă. La un moment dat se opreşte în faţa unui panou publicitar. Se uită …se uită…după care zice: “La viaţa mea, beţi criţă am văzut, beţi morţi am văzut, dar beţi pepsi! Niciodată.

"**

 CAFENEAUA UMORULUI


Pe malul Tamisei, doi turişti se plimbă şi discută:

- Acum ştiu de ce englezii sunt înebuniţi după ceai.

- De ce ?

- Le-am gustat cafeaua.

***

 CAFANEAUA UMORULUI

 Reporter:

- De ce nu scade preţul la carburanţi proporţional cu evoluţia preţului barilului de petrol?

Oficial Petrom:

- Nu putem scădea preţurile mai mult de atât. Şi asta din cauza nenorociţilor de la Apa Nova, care au mărit preţurile la apa pe care noi o punem în benzină.

***

 CAFENEAUA UMORULUI:

Preotul: "Ce-mi băgaşi, fiule, în buzunar?"

Enoriaşul: "O bancnotă de 50, părinte."

Preotul: "Apăi, de ce crezi tu fiule că-i zice sutană?"

**#

 MARELUI POET Au înflorit şi-acum teii în crânguri, Şi păsări care cântă-n cor sau în duet, Cu trilul lor duios ne-aprind în inimi, Acelaşi ...