***

 Moartea lui Dimitrie Bolintineanu / Sărăcia l-a dus la ospiciu: “Fost ministru de culte, intrat fără haine” 

Dimitrie s-a născut pe 14 ianuarie 1819 în Bolintin-Vale, fiind fiul lui Ienache Cosmad, un macedonean din Ohrida care devenise arendaș, mic proprietar și apoi subprefect. Orfan de ambii părinți din 1831, tânărul a fost crescut și susținut în școlile de la București de rude înstărite. După studiile la Școala Colțea și Sfântul Sava, îl găsim în 1841 copist la Secretariatul de Stat, iar în 1843 devine secretar la departamentul “pricinilor suditești”, fiind ridicat, în 1844, la rangul de pitar de domnitorul Gheorghe Bibescu.

În acea perioadă se forma la București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu la care aderă și care îl trimite, la sfârșitul anului 1845, pe tânărul Bolintineanu la Paris, cu o bursă.

Când a izbucnit Revoluția franceză, în februarie 1848, tinerii români care studiau la Paris au decis să se întoarcă în țară, dar aga Ion Manu a refuzat să îi permit accesul lui Bolintineanu și l-a amenințat cu arestarea.

A reușit totuși să revină și a avut un rol relativ minor în revoluția pașoptistă, de consemnat fiind totuși faptul că a redactat, împreună cu Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, revista “Poporul suveran”.

În ziua de 13 septembrie 1848, trimis într-o misiune în tabăra lui Fuad Pasa, Bolintineanu este implicat în ciocnirea turcilor cu pompierii în Bătălia din Dealul Spirii, este arestat și încarcerat la Mănăstirea Cotroceni, hrănit o zi cu pâine neagră aruncată de paznici, apoi trecut pe lista surghiuniților. Dimitrie Bolintineanu a fost exilat și a plecat întâi în Transilvania, apoi la Constantinopol și, în cele din urmă, la Paris, ca să-și continue studiile întrerupte.

În 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Înalta Poarta nu i-a permis intrarea în țară.

A revenit de-abia la 1859, după Unirea lui Cuza, care îl prețuia mult și care l-a numit, pe 21 aprilie 1860, membru în Comisia Europeană a Dunării și efor al spitalelor civile. În 1861 a intrat în politică și a devenit ministru de externe în Guvernul lui Ștefan Golescu, apoi ministru al cultelor și instrucțiunii publice în 1863 și 1864. Datorită lui Bolintineanu, Costache Negri și V. A. Urechia, sunt înființate primele școli pentru românii macedoneni.

În prima jumătate a anului 1870, Bolintineanu călătorește la Paris, unde i se reeditează câteva dintre biografiile istorice, dar, fiind grav bolnav, este silit să își întrerupă munca și să revină la București. În 1871, boala lui se agravează, iar sărăcia în care este nevoit să trăiască îl aduce în imposibilitatea de a se trata. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor pentru plata datoriilor pe care le făcuse în perioada exilului, iar oficialitățile refuză să îi acorde ajutor.

În aprilie 1871 este organizată, din inițiativa prietenului său din liceu George Sion, o loterie cu obiectele sale personale, iar la sfârșitul aceleiași luni are loc un spectacol la Teatrul Național din București, în beneficiul său, ca fost membru al Comisiei teatrale.

Pe 25 iunie, un grup de deputați propune Camerei votarea unei recompense naționale “pentru bunul nostru poet Dimitrie Bolintineanu, carele se află lipsit de existența de toate zilele”, dar propunerea rămâne îngropată în arhive.

Bolintineanu suferă de o afecțiune psihică de pe urma mizeriei și a sărăciei și este internat la Spitalul Pantelimon, unde va fi relativ bine îngrijit, dar se pare că ajutorul medical a venit mult prea târziu. În registrul de înregistrare a bolnavilor a fost notat: “Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat fără haine”.

În martie 1872 are loc tragerea loteriei inițiate cu un an în urmă de George Sion. Cărțile poetului sunt câștigate de Vasile Alecsandri, dulapul bibliotecii de Costache Negri, iar celelalte mobile de Catinca Balș. Alecsandri și Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau lor să rămână în continuare ale lui Bolintineanu, dar și această grijă este tardivă.

În dimineața zilei de 20 august, Dimitrie Bolintineanu moare în spital la vârsta de 53 de ani și va fi înmormântat la cimitiul din Bolintin Vale.