***

 M-am întâlnit cu tinerețea în visul unei nopți de vară,

Purta pe cap cununi de lauri și-un coș cu flori la subsuară.

Pășea desculță prin poene purtând pe umeri umbra serii,

Tăcerea gândurilor sale, îmi descifra misterul mării.

Stelele ardeau în flăcări, strecurând zefirii-n zare, 

Conturând destinul vieții ca o binecuvântare.

Aș fi vrut s-o strâng în brațe și suspinul să-mi audă, 

S-alergăm prin universuri cu miros de iarbă crudă. 

Era atâta de frumoasă, la fel cum o știam cândva.

Suavă, gingașă și blândă, cu buze dulci de catifea.

Părea că-mi caută privirea și s-a apropiat ușor,

Șoptindu-mi c-am rămas frumoasă si că de mine i-a fost dor.

Eu mă priveam c-antr-o oglindă, cu îngeri blânzi în jurul meu

Zburând prin labirintul lumii în care am răzbit cu greu.

M-a întrebat dacă mi-e bine și dacă-n viață-s fericită,

I-am răspuns clipind din pleoape, că iubesc și sunt iubită.

Mai rămâi o zi cu mine, am rugat-o-ntr-un târziu, 

Să dansăm pe luntrea lunii, să îmi simt sufletul viu.

M-am trezit c-o floare-n mână și cu lacrimile-n gene, 

Modelând pe buze vraja, visului de sânziene.

autor Rodica Larie