***

 Nu pot să nu te mai iubesc

Ești visul meu, dar și când mă trezesc,

te port cu mine, pe oriunde merg,

degeaba-ncerc, nu pot să mă opresc,

din mintea mea, o clipă să te șterg,

să nu te mai iubesc.

Seara adorm cu chipul tău frumos,

îl țin la piept, ca pe un talisman,

deși benefic, e periculos,

stârnește-n mine, zilnic, un vulcan.

Să fug e de prisos.

Ți-aud și vocea, parcă ești aici,

gurița dulce, e un fruct din rai,

pe buze seara, dacă mă ridici,

mă lași o noapte-ntreagă fără grai

și poți ca să mă strici.

Și ochii tăi mă strică, uneori,

dar mă repar,-a doua zi, tot ei,

și dacă mor în palma unei flori

povestea de iubire nu o-nchei

că și mort tot mă dori.

Îți scriu pe-o lacrimă, și-o las în vânt,

să ți-o ofere, ca pe-un dar ceresc,

că nu mai e niciuna pe pământ

și-n univers pe care s-o iubesc

dincolo de cuvânt.

versuri: Ioan Grigoraș