*†*

 Eminescu veșnic...veșnicie!

Ești steaua care strălucește

...și mulți ar vrea a te atinge,

Dar ești Luceafăr nepereche

Și nimeni nu te poate ajunge!

Căci " multe flori sunt..."

Ce și-au dorit bolta cerească

Dar n-au avut har ca al tău

Și n-au putut...ca să rodească!

Ce mulți au incercat adesea!

Egali cu tine ca să fie...

Dar ești poetul " fără soț "

De acum...și până-n veșnicie!

Pe " lacul codrilor albastru"

Ai așteaptat in luntrea mică...

" O lume întreagă a înțeles" 

Dar nu și a ta Veronică!

Tu i-ai întins "covorul moale"

Cînd sufereai atât de rău

Și ți-ai dorit ca ea să-ți fie

Mireasa sufletului tău!

Că de- ai urcat acolo sus

Pe cea mai luminoasă rază

Rămâi in sufletele noastre

Și calea ,Tu ne " luminează" !

Autor: Emilia Popescu!

          15.01.2025!