Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți c-a trecut un an,
Și între noi, nu mai e marea, a crescut ocean.
Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți c-o visez mereu,
Și noaptea zi îmi este, și sufletul mi-e greu.
Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți că mi-e dor de ea.
Și tare-aș vrea, în brațe-mi strânsă să mai stea.
Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți că încă o iubesc.
Și-n gând o port cu drag, chiar dacă rătăcesc.
Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți că zilnic o aștept,
Și-n inimă o am, și-o simt la mine-n piept.
Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți că ea mi-e infinit,
Și ochii ei, parfumu-i, pe mine m-au vrăjit.
Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți că ea îmi e iubită,
Și-o tot aștept, că plâng, c-am inima rănită.
Dac-o-ntâlniți, să-i spuneți că tare îmi lipsește,
Și-așa de mult ca mine, nimeni n-o dorește.
Dac-o-ntâlniți, să vă uitați în locul meu la ea,
Și-așa frumoasă e, să știți, de parcă e o stea!
Dac-o-ntâlniți, furați-o tainic pentru mine,
Și-am s-o ascund adânc, în versuri anonime.
-Mircea Cosmin
Dac-o-ntâlniți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu