***

 Te voi iubi

de Petre Poștașu'

Dă-mi mâna dreaptă mie să îți adulmec palma

Și lasă-mi fruntea caldă o clipă să se-așeze,

Că-mi pare grea de vise ce o cuprind de-a valma

Și-o clatină sub dulcea beție-a minții treze!

Că ochii tăi din stele parcă-și aprind sclipirea,

Și taci ca o icoană. Dar nu-ți cer vorbă ție,

C-abia-mi găsesc puterea să nu mă pierd cu firea,

Când brațul meu cuprinde atâta gingășie!

E noaptea taină neagră și luna doarme dusă,

Încremenște vântul în sălcii plângătoare,

Privighetoarea tace în cuibul ei ascunsă

Chiar și lumina arde tăcut în lampadare.

Miroși a fericire, a început de viață,

Și fruntea-mi, când în palma-ți, răpusă se așterne,

Iubirea-și strânge lațul puternic și mă-nhață,

Arzându-mă cu focul pedepsei ei eterne!

Voi fi al tău iubito și voi trăi cu tine,

Te voi iubi cu fapta, te voi iubi cu gândul,

Voi fi străin și rece privirilor străine

Și voi păstra amorul, la pieptul meu strângându-l.

Te voi iubi cât viața va bate-n piept la mine,

Vei fi regina nopții, motivul vieții mele,

Voi fi străjer și umbră iubindu-te pe tine,

De-ar fi să ducă drumul și dincolo de stele...