***

 La ușa unui vis împrumutat

Iubita mea, am devenit uituc.

Cuvinte n-am și sunt sărac de toate,

Dar mi-amintesc, cândva,

că-ntr-un sătuc

Iubirea ta mă vindeca de toate.

La ușa unui vis împrumutat

M-am reîntors, privesc cum cerul plânge,

Printre decenii, viața m-a schimbat

Și am din toate, dar nu îmi ajunge.

Poate auzi tăcerea mea vorbind.

De-o vreme, mai trăiesc pe datorie,

Devin tot mai bătrân, tot mai plăpând,

Jucând la zar puțina fericire.

Azi umblu trist prin naufragiul meu,

Revin sub forma umbrelor trecute

Și te blestem ca ultimul ateu

Și te iubesc cu cele ne-ncepute... 

Primește-mă pe colțul tău de cer,

Ca pe-un copil ce-ți cere doar iubire!

Sunt răstignit de sete și mister 

Și dor, mi-i dor de dulcea regăsire!

Din vol între cer și pământ

Daniel Cozmanciuc