*†*

 Să trosnească lemne-n foc

Și să vină multă noapte

În pridvor de busuioc

Cu miros de mere coapte

Și să ningă nins enorm

Pân' la streașină și peste

Și pe-un scaun să adorm

Ca de-un drog și de-o poveste

Cu ziarul pe genunchi

Și cu pleoapele căzute

Să-mi răsară moartea-n trunchi

Și pe ochi să mă sărute

Cei bătrâni să fie vii

Pacea lumii fie gata

Eu copil între copii

Și pe-afară tânăr tata.

Și bunica să mă ia

Să mă ducă-ncet spre pernă

Și să simt venind din ea

Toată liniștea eternă

Să trosnească lemne-n foc

Sub un biet ibric cu lapte

Să miroasă-a busuioc

Să miroasă-a mere coapte.

Adrian Păunescu 

    ( Din copilărie)