***

 Eminescu n-a murit

Eminescu n-a murit,

El nici n-a existat...

Au existat doar niște plopi

ce- și ițeau umbrele fără soț

spre Lumina Stelei care-a răsărit

peste destinul unui neam .

Eminescu n-a murit,

El nici n-a existat...

A existat doar un Luceafăr 

aruncat de Dumnezeu

pe bolta poeziei românești

ca să-i deschidă Calea

spre nemurire.

Eminescu n-a murit,

El nici n-a existat...

Au existat doar niște păduri fremătând,

o floare albastră cu rădăcinile-n Iubire

și petale surâzând nemărginirii,

niște nuferi galbeni călcând pe ape,

niște munți ținând pe umeri Cerul,

acolo-n grădina Maicii Domnului

unde, El, Eminescu n-a existat...

A existat doar un izvor nesecat

de Iubire și Lumină

și cum Iubirea și Lumina

nu pot să moară,

Eminescu n-a murit,

El se naște în Sufletul nostru

iar și iar cu fiecare vers,

cu fiecare rugă,

cu fiecare murmur de izvor,

cu fiecare surâs

din ochii dimineții,

cu fiecare apus

ce- și poartă lacrimile

spre un alt răsărit.

Eminescu n-a murit...

      Maria Huțanu(Mira Mar)